Ciuho Blog

E posibil să ameţeşti. Să ţi se pară că vezi nişte chestii sau chiar să distingi siluetele unor cai verzi pe pereţi. De asemenea, e foarte probabil să ţi se facă rău după aia. Să ajungi în spital, cu complicaţii grave. Cine trăieşte într-un oraş mare a observat că, mai nou, poţi să-ţi cumperi ierburi de la nişte magazine mici, cu frunza de marijuana pictată pe geam şi cu nişte cuvinte mari, agăţate în fereastră: “legal”, “vise”, “spice.

Cine e atent la ştiri, a auzit probabil că “un tînăr din Iaşi a ajuns în comă după ce a fumat plante de la un spice shop”.

Noi, unii, n-avem pretenţia că ne pricepem nici la droguri, nici la medicină. Dar am fost, temeinic, pe teren şi am vorbit cu nişte specialişti în domeniu, inclusiv de la poliţie. Am filmat cu camera ascunsă în trei spice shop-uri din Bucureşti, ca să vedeţi exact ce se întîmplă, nu ce au interes proprietarii de magazine să se afle despre biznisul lor. Înarmaţi-vă exclusiv cu răbdare (nu sîntem în măsură să vă recomandăm şi ţigări): concluziile celor două săptămîni de studiu şi experiment – mai jos.

Studii etnobotanice, desigur

Natura e plină de plante ce conţin substanţe psihotrope. Cele mai populare au fost reglementate de lege (tutun, cafea) sau, pur şi simplu, interzise (coca, marijuana). Numai că natura se dezvoltă neîngrădit, îngăduind, pe lîngă mult verde, şi numeroase tonuri de gri. Pe acest teritoriu botanic incert, intră aşa numitele “droguri legale”. Produse din plante care nu au fost reglementate încă sau care conţin substanţe psihotrope în limita admisă de lege.

Salvia, care este folosită în foarte multe produse comercializate în spice shopuri, e un exemplu clasic. Nu e interzisă. Dar, tratată corespunzător, poate fi folosită de orice om care vrea să vadă cum se clatină îngrijorător pereţii. În colţul opus al ringului, cînepa sălbatică, aia de creşte printre bălării în curte la bunica, are între 0.7 % şi 1% THC (tetra-hidro-canabinol sau cannabis spus pe româneşte). Limita legală e de 0.2%, însemnînd că bunica de la ţară poate fi un traficant inconştient de droguri.

Ca să fie clar despre ce vorbim: substanţele psihotrope sînt cele care acţionează în principal asupra sistemului nervos central, alterînd funcţiile creierului, de unde rezultă, spectaculos, schimbări de percepţie, stare afectivă, conştiinţă şi comportament. Denumirile produselor din spice shop-uri sînt mult mai benigne decît definiţia de mai sus. Nu excelează nici măcar la capitolul imaginaţie: se numesc Spice Crank, Spice Exotic, Spice Purple, Spice Wild sau, ocazional, Iced Diamonds. Curios, n-am găsit pe niciun ambalaj cuvîntul “Sex”, deşi, uneori acesta are aceleaşi efecte la nivelul creierului.

În urma discuţiilor cu vînzători şi o seamă de consumatori, ne-am lămurit că cele mai populare produse de fumat sînt Ganja Weed, Magic (varianta iarbă) şi Pulse (ale căror preţuri variază de la 65 de lei, un gram de Pulse, la 90 de lei un gram de Magic Gold). De tras pe nas – Magic (varianta praf, 200 lei gramul) şi Special Gold (70 de lei gramul; un mizilic). În marea majoritate, sînt produse de import, care provin din state cu legislaţii permisive, din America Centrală sau Africa. Şi, uneori, direct de la Londra. Unde, ştim din propria experienţă, e foarte greu să găseşti un om lucid pe stradă după doişpe noaptea.

Dar adevărul e că nu tot ce te ameţeşte e drog (cine şi-a luat un pumn serios în cap la viaţa lui ştie despre ce vorbim). Şi nu orice se vinde ca atare are certificat de garanţie. Otrăvurile funcţionează la fel de bine. Sînt români inventivi, care stropesc fînul cu pesticide şi îl vînd apoi ca “spice”, aflăm de la Gabi Voicu şi Copilu’, patronii de la Maniac HeadShop. Dar grozăvia nu se-ntîmplă, zic ei, decît prin Moldova, unde consumatorul e mai puţin pretenţios. Or, de acolo vin şi ştirile de la ora 5 şi, mai ales, cazuistica medicală de la Iaşi. Culmea e că preţul piperat (care nu se bazează pe nimic special, întrucît costurile de producţie sau de import a “spice”-urilor legale sînt minuscule) îi atrage pe fraierii care cred că dacă ceva e scump, e foarte tare, frate! Şi, deci, începi să vezi mai multe chestii. Pînă la urmă, dacă ştii ce faci, ne-a explicat Copilu’, poţi şi de la Metro, raionul de seminţe de flori, să cumperi cu 2 lei punga ceva la fel de legal şi plin de substanţe psihotrope.

Profituri de 10.000 de euro lunar

Nu românii au inventat roata de caşcaval (da, se cîştigă foarte bine din afacerea cu ierburi). Modelul magazinelor de droguri legale a apărut, ca orice chestie nouă, în Anglia şi s-a extins apoi în toată Europa. La noi, biznisul pe bază de vise a debutat timid, în 2006, odată cu lansarea site-ului www.etnoplant.ro, care vindea pliculeţe cu plante uscate, pentru “studii etnobotanice”. Bineînţeles, cumpărătorii le rulau şi le studiau în amănunt, cu plămînii. Apoi, o puzderie de băieţi isteţi s-au gîndit că ideea e halucinant de bună şi merită o afacere mai mare.

Aşa că au deschis, în 2009, magazine adevărate, să se vadă firma mare din stradă şi să se simtă mirosul exotic, dacă bagi nasul înăuntru.

Sînt peste 300 în toată ţara, iar Forbes România estimează că piaţa drogurilor legale va depăşi anul acesta 30 de milioane de euro, aproape dublu faţă de cea a ceaiurilor. Dar cine mai bea ceai în ziua de azi fără să-l condimenteze c-o ţigară? Fenomenul a explodat la adevăratul potenţial comercial în ultimul an (unii patroni susţin că profiturile nete ale magazinelor depăşesc 10.000 de euro lunar, ceea ce nu e de mirare cînd afli, din gura unora dintre aceştia, că adaosul comercial depăşeşte 300-400%). În vară spice shop-urile au invadat, evident, litoralul. La Mamaia, de pildă, funcţiona cu succes unul plasat strategic, la 50 de metri de intrarea în Bamboo. Cele mai multe (peste 60) s-au deschis la Iaşi. Unde, nu întîmplător, s-au înregistrat şi cele mai multe cazuri în spitale. Un exemplu foarte recent, datat 15 noiembrie 2009, prezentat în ziarul local Ieşeanul: “Trei persoane au ajuns astăzi, într-o singură oră, la Unitatea de Primire a Urgenţelor din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţe Sfîntul Ioan din Iaşi, după ce s-au intoxicat cu plante etnobotanice. (…) Datorită măsurilor terapeutice urgente, starea pacienţilor este în curs de ameliorare.”

Doar la Iaşi 100 de victime

Pentru amatorii de statistici: în luna septembrie, trei tineri cu vîrste între 15 şi 17 ani au ajuns la spital în urma consumului de droguri uşoare, legale. Aceştia acuzau tulburări cardiace şi respiratorii, vărsături, greţuri, simptome asemănătoare cu supradoza de paracetamol. Alte peripeţii s-au petrecut în urma maratonului muzical de 12 ore de la Era Shopping Park din Iaşi, din octombrie, cînd alţi cooleri au fost internaţi la Spitalul de Urgenţe din Iaşi. Dintre aceştia, unul în vîrstă de 19 ani se afla în comă toxică (greţuri, vărsături, dificultăţi respiratorii asociate energiei extreme, ameţeli), iar coma sa a fost clasificată drept cel mai grav caz de intoxicaţie cu etnobotanice.

Cu o noapte înainte, o duduie de 20 de ani a fost internată după ce inhalase produse etnobotanice. Un alt tînăr a fost internat tot la urgenţă de patru ori, din aceleaşi cauze. El a povestit psihologilor că recurge la aceste substanţe pentru că trece printr-o depresie provocată de condiţii socio-economice precare. Iar lista poate continua bine, mersi, întrucît e din ce în ce mai clar că, pe timp de criză, nimănui nu-i mai convine să trăiască în lumea reală.

Logic, l-am contactat pe Tudor Ciuhodaru, un specialist în domeniu, şeful Unităţii de Primire Urgenţe de la Spitalul Clinic de Urgenţe din Iaşi, care a precizat că: “Victimele nu au fost doar adolescenţi, ci şi adulţi. Dacă luăm în calcul şi cazurile înregistrate la Spitalul de Copii «Sf. Maria», cred că numărul total al persoanelor cu probleme medicale provocate de produse etnobotanice se apropie, doar la Iaşi, de numărul 100.” Nu ştim cîte cazuri sînt la Galaţi (unde a apărut primul magazin de profil din ţară). Dar trimisul nostru special a aflat că aici drogurile legale au un debit mai mare ca Dunărea. La ultimul recensămînt, erau aproape 40 de asemenea magazine într-un oraş cu nici 300.000 de locuitori. Cum Galaţiul nu prea e centru academic, majoritatea consumatorilor din oraş sînt puştanii de liceu.

Am aflat că acolo nu prea mai există petreceri fără droguri legale. Li se spune simplu, firesc, “spice party”. Deşi sună pompos, nu e mare filozofie. Mulţi puşti eminamente lefteri pun mînă de la mînă să cumpere ierburi de la non-stop şi se adună la unul dintre ei acasă, ca să viseze frumos. Sau doar pentru că e “cool” (“the shit”) şi, nu în ultimul rînd, ceva mai ieftin decît marijuana şi mult mai ieftin decît cocaina. Bine, nemaifiind o noutate în oraş, e lesne de înţeles că şi oamenii serioşi, trecuţi de 17 ani, au încercat genul acesta de produse şi mulţi dintre ei au renunţat, din varii motive. Care variază de la raţiune şi luciditate pînă la insatisfacţie pură (pentru consumatorii hardcore, există, evident, dealerii ilegali de coca). Aşa că baza consumatorilor din Galaţi o formează liceenii. Ca pentru toate lucrurile discutabile, dar foarte la modă din univers.

Dezmăţ cu sare de baie

Despre ce e vorba, mai exact? Dacă intri într-un astfel de magazin, primul lucru interesant (şi în egală masură absurd) pe care îl poţi observa este că, deşi vînzătorul îţi spune clar “asta e de fumat” şi “asta e de tras pe nas”, pe toate produsele scrie “nerecomandat consumului uman”.

Unele sînt, oficial, “săruri de baie”. Altele – “îngrăşăminte pentru plante” sau “produse de aromoterapie”. Te întrebi cine naiba ar da 60 de lei pe un gram de sare de baie şi treci mai departe, eventuali cumperi (am făcut-o şi noi, ca să vedem ce ni se întîmplă – amănunte, mai încolo).

Ţi-ar trebui însă cinci minute de raţiune pură, înainte de a da banu’. Pentru că un lucru e cert: efectele acelor produse nu sînt clar demonstrate. Şi nimeni nu-şi bate deocamdată capul să le cerceteze. Poate pentru că Agenţia Naţională Antidrog (ANA) e mult mai ocupată cu drogurile alea grele, ilegale.

Dar iată cum ne-a răspuns Tudor Ciuhodaru la întrebarea “Pot fi comparate drogurile legale cu cele să zicem clasice, ca marijuana?”: “Eu cred că se vede doar vîrful icebergului, apropo de consumatorii de droguri. Ştiu că în Bucureşti sînt extrem de numeroşi. Eu nu ştiu dacă este o diferenţă de consum sau sînt alte motivaţii care ascund prezentarea la spital. Cu atît mai mult mi se par mai riscante aceste droguri legale. Aceste produse etnobotanice au adus la spital pacienţi mai numeroşi. Asta nu înseamnă că voi pleda vreodată pentru legalizarea marijuanei. Nu comparaţi niciodată România cu Olanda.”

Mai departe: ce efecte pe termen lung au aceste produse?
T.C.: “Pe termen lung, e greu să spun care sînt efectele, pentru că n-am avut niciun individ care să-mi spună «Eu le consum de-un an». Iar aceste produse etnobotanice sînt relativ recente.”
Pot da dependenţă?
T.C: “Eu nu ştiu dacă se poate vorbi de dependenţă, dar vă spun că multe plicuri cu aceste substanţe au ieşit pozitive la testul pentru THC, care este existent în aceste amestecuri, deci sînt droguri-droguri. Cred că amestecul sau potenţarea lor poate să ducă şi la dependenţă. Nu am un studiu făcut, fenomenul este relativ recent. Gîndiţi-vă că acelea care au THC sub o anumită concentraţie şi sînt acceptate de Uniunea Europeană sînt cu concentraţia respectivă pe un pliculeţ, dar dacă îţi cumperi trei…”

Ce se-ntîmplă, doctore, în organism?

Problema e că dacă îţi cumperi trei, dracu’ ştie ce se-ntîmplă. Practic, nu ştii exact ce bagi în tine (şi nimeni n-a ajuns la spital degeaba). În ce caz e periculos să combini cutare iarbă cu alcool, la petreceri monstru, şi în ce caz nu e. Cînd e necesar să te opreşti la trei doze (riscînd, în caz contrar, să faci cine ştie ce criză, băgîndu-ţi colegii de clasă în sperieţi) şi cînd poţi să te faci praf fără riscuri medicale, fumînd ca turcu’ drogat, toată noaptea. În fine, dacă sînt contraindicaţii clare pentru consumatorii care suferă de anumite afecţiuni.

Menţionăm că pe lîngă întrebarea “Drogurile legale fac bine la potenţă?” s-a formulat deja un puternic curent de opinie şi nu ne mai obosim să investigăm. Răspunsul este: “Nu, nu fac. Dar aţi putea încerca Ecstasy.”

Noi am fost pe teren şi-am încercat nişte chestii legale. Aflasem deja, de pe etnoplant.ro, că “Produsele noastre nu sînt destinate fumatului. (…) Sînt destinate: colecţionarilor privaţi de plante şi amestecuri etnobotanice, studiului plantelor etnobotanice, cadouri şi suveniruri etnobotanice.” (vine Crăciunul; e bine de ştiut). Sau că “Trebuie să se înţeleagă foarte clar că maniacsmart.ro nu-şi asumă responsabilitatea pentru proprietăţile şi efectele medicale, psihologice sau fiziologice ale produselor comercializate. Acestea nu sînt destinate consumului uman.” Cei care comercializează aceste produse ştiu, aşadar, prea bine cum să paseze responsabilitatea exclusiv în curtea consumatorului. Dacă acesta le rulează sub formă de ţigări, e treaba şi amenda lui. Dacă îşi sparge capul cu ele, dacă e tîmpit şi a tras pe nas săruri de baie, nu mai e, carevasăzică, treaba comerciantului. Care, pînă una alta, e neprins, deci cinstit.

“Vreţi şi voi? De fumat sau de prizat?”

Ne-am adunat trei reporteri, am făcut pe indivizii curioşi, dispuşi să renunţe la ilegalităţi discutabile pentru nişte legale nesănătoase. Prima oprire: Maniac Head Shop, pe Kogălniceanu. De cum am intrat ne-a lovit un fum dens, înecăcios, ca-n filmele alea americane în care joacă roluri secundare Snoop Dog. Doi tipi în spatele tejghelei şi doi în faţa ei. Toţi fumau cîte un joint cu legale. “Vreţi şi voi? De fumat sau de prizat?” După ce am spus că nu am fumat decît iarbă din aia bună, l-am rugat pe unul dintre ei să ne recomande ceva asemănător.

Imediat au venit toate detaliile de care aveam nevoie, ba chiar ne-au şi rulat un “cui”, aşa ca să nu ne chinuim acasă. Iar la plecare ne-au sfătuit să nu cumpărăm droguri legale de la necunoscuţii pe stradă, că nu sînt bune!

Illusion Café nu e o iluzie (există pe strada Zece Mese, nr. 11). Aici bei cafea şi îţi alegi din meniu cu ce ai vrea să te droghezi puţin, de la prafuri de tras pe nas pînă la nişte ierburi bizare şi, s-o recunoaştem, destul de tari. Ne-am ales ceva mai light, chelneriţa a rulat ţigara în bar şi ne-a servit-o fără probleme. După ce am tras vreo trei fumuri, domnişoara a venit să se asigure că sîntem bine şi că nu e, Doamne fereşte, prea tare “cuiul”.

Ultima oprire, pe Magheru, vizavi de Galeriile Orizont, la un shop de plante etnobotanice. Administrat în familie: mama, tata şi fiica. Nici aici nu au fost probleme, ne-au sfătuit imediat ce să luăm: “Noi vă spunem ce vindem cel mai bine.” Ganja, desigur. Am luat şi nişte prafuri şi, pentru că aici nu se putea fuma înăuntru (“Nu este legal”), ne-au făcut cadou un “con” (o foiţă rulată gata, cu tot cu filtru), ca să avem acasă. O seară frumoasă şi mai treceţi pe la noi.

Legislaţia veselă

Prin urmare: vînzătorii ştiu exact despre ce e vorba. Îţi arată şi ţie, imediat, deşi pe site-uri o dau cotită cu sărurile de baie şi îngrăşămîntul pentru plante, “nerecomandat consumului uman”. Bineînţeles că le dă mîna să-ţi arate cum se face un “cui”, ba chiar să-ţi livreze unul – două în plus, la pachet: conform legislaţiei actuale, dacă sînt prinşi asupra faptului, riscă o amendă simbolică, de pînă-n 100 lei. Iar banii pot fi recuperaţi în două minute, din vînzarea a două pliculeţe de Ganja. Legea (nr. 339, din 29 noiembrie 2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope) e confuză în aceste cazuri şi nu mai ţine pasul cu realitatea din teren şi din vise.

L-am sunat pe Comisarul Şef Christian Ciocan, purtătorul de cuvînt al Poliţiei, şi, cu mintea cît se poate de clară, i-am expus problema. “Nu sînt încadrate în droguri de mare risc, deci nu intră la legea 143. Tot ce nu e interzis e permis. S-au făcut controale de către colegii de la crimă organizată şi la analizele de laborator unele, într-adevăr, se încadrau la substanţe de la articolul 143. Dacă se constată că e drog, le facem dosar. A fost un singur caz în Bucureşti. Oricum, drogurile nu se accizează. Ca urmare a semnalării voastre sînt în discuţii cu colegul de la crimă organizată.” Poziţia ANA e clară: “Tot ce se-ntîmplă în prezent în aceste unităţi este ilegal, dar noi trebuie să demonstrăm asta.” (Angela Pantea, farmacist, reprezentantul Agenţiei Naţionale Antidrog).

E drept, Ministerul Sănătăţii pregăteşte un proiect de lege care va interzice consumul uman de “plante entobotanice” şi va cuprinde o listă de substanţe halucinogene care nu vor mai avea ce căuta pe rafturile magazinelor de profil. Trei deputaţi PDL (Daniel Pirpiliu, Cristian Petrescu şi Alin Popoviciu) au propus, printr-un proiect de modificare a Legii privind regimul juridic al plantelor şi substanţelor stupefiante psihotrope, mărirea listei de substanţe psihotrope, prin includerea salviei şi a Ketaminei. Ştim ce-o să ziceţi: e criză; altă treabă n-aveau?

Ei bine, există deja o petiţie online împotriva acestor iniţiative (care, practic, nu are alt scop decît acela de a promova suplimentar spice shop-urile). Patronii lor nu se tem prea tare: dacă e interzisă o plantă, apar imediat trei, încă legale, care s-o înlocuiască în magazine. Ce poţi să faci? Să interzici natura? Nu. Dar ai putea să faci puţină ordine în magazine, unde lumina difuză ascunde multe nebuloase de laborator. Ai putea înăspri drastic amenzile: nu e în regulă să ţi se arate cum să tragi pe nas sare de baie – fie măcar doar pentru că, după o vreme, n-o să-ţi mai placă şi-o să vrei altceva (mai scump şi mai periculos) de la viaţă. În ceea ce ne priveşte, avem o singură sugestie: nu vă apucaţi de “legalele” din spice shop-uri. Nu ştii ce iei, nu ştii cum faci. În definitiv, există multe droguri româneşti tradiţionale mult mai sănătoare. Fotbalul şi ţuica la cană de fier sînt doar două dintre ele.

BONUS CRANK: “Am crezut că sînt la NASA”

Pentru că n-am înţeles mare lucru din “legalele” astea, în afară de faptul că ni s-a făcut rău cînd am fumat Ganja şi nu mai desluşeam bine contururile chestiilor de lîngă noi, am decis să apelăm la specialişti. Consumatori cu experienţă, care au trecut cu nasul prin multe. Evident, studenţii (da, cu asta se ocupă) la care am apelat pentru detalii au vorbit sub clasica protecţie a pseudonimului. Pe undeva e instructiv să vezi ce spun. În sensul de a vedea ce nu e cazul să încerci acasă.

“Am încercat ambele tipuri, legale şi ilegale, şi îmi plac. Ajung să cumpăr plante, prafuri şi tot felul de chestii legale: prima dată din curiozitate, a doua oară din nevoia de a interpreta altfel aceeaşi stare, a treia oară din plăcere, poate şi din nevoie. Cu siguranţă nu se compară stările date de droguri adevărate cu stările date de imitaţii de droguri. Am consumat combinaţii de plante legale, sub diverse nume, cantităţi, am încercat şi Special Gold, numai bun de tras pe nas. De la fumat am un anumit tip de stări, de la prafuri altul, de la pastile altul. Cînd fumez, simt nevoia să mă aşez, îmi simt corpul greu, dar comod, sînt lentă în gesturi, relaxată, uit că am de alergat prin oraş, ascult muzică, mă tripez pe jocuri, gîndesc foarte profund, departe, uit ce spun, ce vreau, ce spuneam acum 5 minute, în funcţie şi de cantitatea consumată. La tras pe nas schimb foaia: sînt energică, dansez. În ceea ce priveşte durata efectelor, cînd fumez durează maximum două ore şi nu simt nevoia să fumez iar. De la prafuri, tocmai pentru că sînt atît de bune, odată ce le trece efectul simt un mic sevraj, dar trece totul într-un timp relativ scurt.” (Ana, 20 de ani, Bucureşti)

“Prima oară a fost banal. Nu am ştiut să profit. A doua oară, m-am forţat. Abia după cîteva dăţi am înteles că nu drogurile, fie ele uşoare, legale, ilegale, letale, produc senzaţii şi imagini. Aveam creierul deschis. Puteam să profit de asta sau nu. Şi am ales să profit. Sau, mai bine zis, am ştiut să profit. Poţi fuma absolut orice şi să nu simţi nimic. Dacă m-aţi intreba pe mine de ce, aş spune din lipsă de imaginaţie.” (Iulia, 18 ani, Bucureşti)
“Prima dată cînd am experimentat drogurile uşoare nu a fost şi prima mea întâlnire cu drogurile. Pentru că mai consumasem şi droguri interzise am putut face diferenţa între acestea şi cele legale. Principala diferenţă este intensitatea mai puternică a drogurilor legale. De exemplu, de la Ganja Hash nu mi-am mai putut ţine ochii deschişi, am avut senzaţia că sînt într-o cădere care nu se mai termină, am crezut că sînt la NASA. De asemenea, drogurile legale îmi sporesc imaginaţia. Păcat că nu am şi energia necesară ca să creez, dar îmi notez ideile. Unul din efectele negative pe care acest tip de droguri le au asupra mea este că, dacă sînt întrerupt din film, uit tot şi chiar nu îmi mai pot aminti filmul în care eram. Un alt minus este durata scurtă a efectului drogului. Chiar dacă, după cum am mai spus, intensitatea este mai puternică, efectul legalelor este mai scurt.” (Cosmin, 18 ani, Bucureşti)

sursa : catavencu.ro

Articol apărut Thursday, 19 November 2009 la ora 6:45 pm în categoria Garda. Puteţi urmări comentariile noi cu RSS 2.0 feed. Puteţi scrie un comentariu, sau puteţi folosi trackback de pe site-ul propriu.