În caz de razboi, cutremur, altă butelie sau bube dulci suntem terminaţi. Un pacient cu arsuri de grad II-III pe 60% suprafaţă corporală a trebuit să fie transferat la Sofia, capitala celei mai sărace ţări europene. În România nu nu s-a găsit 1 (un) pat pentru 1 (un ) astfel de caz. România nu mai poate trata arșii. Nici la Iaşi şi nici la Bucureşti. E cea mai mare palmă dată pacienţilor din România. Acum ne tratează bulgarii. La asta sunt buni tehnocratii. Dacă nu avem un pat pentru un ars, ce să mai vorbim de 3000 de victime, doar la Iaşi, la un eventual cutremur. Ce mai urmează domnule ministru? Facem provizii. E suficient să explodeze o butelie. Plătim din greu asigurări din sănătate aici ca să ne tratăm în Bulgaria?!

Şi nu este singurul. De cinci ani marii arşi din Iaşi şi din Moldova sunt plimbaţi în stare critică pe cerul patriei. Motivul: nu sunt condiţii adecvate în spitale. Cum s-a ajuns aici? Alte decizii proaste. Luate de câţiva şefi din sănătate. Îi ştiţi. Ei au distrus spitalul unde noi aveam grijă de dumneavoastră şi noul spital de urgenţe.

Am început strângerea de semnături pentru spitalul de urgenţă. Apoi pentru demisii. Semnează şi dă mai departe! Până nu e prea târziu.



La Iaşi au distrus şi ceea ce funcţiona:

1. Centrul de Arşi de la Spitalul de Urgenţe ,, Sfântul Ioan”, unic în Moldova, a fost desfinţat în 2011. Nu au pus nimic în loc. Aici beneficiau de asistenţă medicala la nivel de vărf asigurată de chirurgii din Clinica de Chirugie Plastică şi Arsuri 509 pacienţi. 37.09 % c din alte judeţe. Gradul de operabilitate era 92,86 %. Mortalitatea era de 1,3% Raportată la severitatea cazurilor, suprafaţă mare arsă, grad III şi IV, arsuri de căi respiratorii şi condiţii de lucru este foarte mică. Nici un pacient cu arsuri nu a zburat pe cerul patriei cât timp a funcţionat acest centru. Din 2011 toţi marii arşi nu se mai pot trata aici. Şi nici în altă parte. Zboară. Nu ştim câţi ajung la destinaţie. Nu se ştie câţi se mai întorc. Nu mulţi.


2. Spitalul de Urgenţă ,,Sfântul Ioan” a fost distrus datorită interesele politico-economice şi cu complicitatea unora din sistem. Trata anual 54981 pacienti, din care peste 32000 în UPU. Repede şi bine. Acum aşteaptă cu orele şi sunt plimbaţi între spitale. Realitatea bate filmul ,,Moartea domnului Lăzărescu”. În fiecare oră cel puţin un pacient este plimbat între spitale. Unii nu supravieţuiesc. Nici atunci, nici acum nu protestează nimeni.


3. Centrul de Traumă şi Arşi, pe care am reuşit să-l înfiinţez în 2011 a fost distrus de aceeaşi oameni. Ar fi fost gata în 2013. 700 de paturi la nivel de secol XXI disponibile şi pentru tratamentul arşilor. Ce bune ar fi fost la Colectiv. Nu s-a vrut.

Nu mai putem aştepta ca Spitalul Regional de Urgenţă să devină o prioritate pentru guvernanţi. Dacă nu vom face nimic alţi oameni vor muri stând cu orele prin săli de aşteptare sau plimbaţi prin ploaie şi prin frig printre pavilioane insalubre vechi de secole.

Am inceput campania de strângere de semnături de susţinere pentru construirea unui nou spital pentru ieşeni în special, dar de care vor beneficia toţi moldovenii. Voi depune legea atunci când reuşim să strângem 25000 de semnături.

E momentul să punem presiune, prin acţiuni concrete, pe cei care ne conduc pentru urgentarea rezolvării acestei probleme. Eu îmi doresc un nou spital, voi nu? Asta e soluţia sănătoasă pentru viaţa noastră. Hai să folosim această şansă!

Dacă Spitalul de Urgenţă nu începe să fie construit în acest an cu fonduri europene, vom mai putea lua în discuţie abia din 2020 o asemenea investiţie, în viitorul exerciţiu financiar. Tehnocraţii nu au stabilit nici măcar amplasamentul. Acum este momentul să insistăm. Împreună putem reuşi.