Acvila, primăvara și cucul

 

Vești minunate de la Societatea Ornitologică Română care, cu mijloacele specifice aflate în dotare, a confirmat faptul că, deși suspinând și manifestând lipsă de entuziasm, Aquila pomarina – acvila țipătoare mică, a început migrația spre România.

Ca urmare, dacă e să ne luăm după creierul mic al susnumitului uliu plimbăreț, vine primăvara.

Este adevărat că, pe de altă parte, aceiași ornitologi români nu suflă un cuvânt despre rața cu ciuf, pițigoiul de stuf, sfrânciocul cu frunte neagră sau vânturelul roșu, specii a căror atitudine despre deplasarea spre patria de legendă unde își organizează orgiile primăvăratece nu este la fel de clară.

Se zice că urmărirea acvilei țipătoare se face prin satelit ceea ce îmi dă confortul de a ști că munca ornitologului se bazează în secolul nostru pe GPS și nu, ca pe vremuri, pe identificarea și urmărirea nemijlocită a direcției de cădere a găinațului de acvilă.

Cu toate acestea nu voi ști că a venit cu adevărat primăvara până ce cea mai nobilă, frumoasă, inteligentă și carismatică pasăre itinerantă, Cuculus canorus, nu își va face simțită prezența sa încântătoare. Și câtă vreme această specie de care mă simt atât de atașat mai procastrinează prin Africa, eu refuz să îmi urc cizmele și canadiana în pod.

Pentru că, dacă ne pricepem la ceva, noi cucii ne pricepem la primăvară.