Există o instituţie în România a cărei utilitate nu ar putea fi vreodată contestată de cineva, respectiv „Instituţia Avocatul poporului”.
Este şi normal. Rolul ei este major, fiind practic armura noastră a cetăţenilor împotriva bombelor, obuzelor, katiuşelor şi celorlalte tipuri de armament cu care autorităţile trag în noi de fiecare dată când pot.
Emanată din gândirea frumoasă şi lipsită de dorinţa de a maimuţări pe alţii a politicienilor constituţionali din perioada de originalitate maximă a democraţiei, anii 90, instituţia sus pomenită s- a dovedit de-a lunguil anilor un „must have” extrem de discret pe scena publică.
În 2010 de exemplu, conform wikipedia, activitatea avocatului poporului a constat în acordarea de audienţe (17470), înregistrare de petiţii (8895) şi vorbit la telefon (6928); au rezultat 18 anchete specifice şi, pentru că a fost un an bun, o recomandare.
Nu am aflat cine a fost cetăţeanul cu recomandarea, dar sunt convins că a fost foarte mulţumit şi reprezentativ pentru popor.
O astfel de activitate efervescenţă necesită persoane oţelite, capabile să stea cu orele în fotoliu, fără a face bătături pe fese sau, mai rău, hemoroizi inflamaţi.
Un astfel de om este în zilele noastre domnul Victor Ciorbea, fostul premier ţărănist care prin eforturile şi charisma lui a contribuit la înhumarea creştinesc democrată a PNŢului.
Faţă de persoanele umane convenţionale, domnul Ciorbea suferă de o anumită asimetrie, care poate induce gravidelor mai sensibile travaliul prematur, lăuzelor înţărcarea şi copiilor uitaţi în faţa televizorului sperietura.
Ca urmare retragerea lui din viaţa publică spre fotoliul şi canapelele pe care se munceşte în instituţia Avocatului Poporului a fost în esenţă un lucru bun, mai ales într-o ţară ca a noastră în care totul merge strună şi greu poţi găsi vreo nedreptate, samavolnicie sau, doamne păzeşte, vreo lege strâmbă.
Iată însă că zilele noastre, exact ca o ursoaică adulmecând miere, Avocatul Poporului a ieşit din bărlog descoperind, după numai un an jumătate de căutări, un poporean necăjit şi nedreptăţit în persoana domnului Sorin Oprescu.
După cum se ştie în urma unor mici confuzii la plicuri, a unei erori judiciare şi a duşmanilor, fostul primar a ajuns săptămânile trecute într-un mediu nou pentru el, mediu aparent mai puţin fast pentru sănătate decât jacuzziul, pontonul, foişorul şi castelaşul de acasă. Mai mult se pare că nici hrana din ultima vreme nu îi prieşte, în contextul unui diabet ce ar reclama de urgenţă serviciile unui chef profesionist. Inima însăşi a marelui edil pare în context din ce în ce mai bolnavă, necesitând, ca la atâţia alţi politicieni ajunşi la puşcărie, dacă nu o cură revitalizatoare de câţiva ani prin Belize, măcar supravegherea îndeaproape, câteva săptămâni la spital legat de monitoare, ca la orice cetăţean de altfel.
În context omului i s-a făcut o imensă nedreptate, de-a dreptul tortură (conform lui Victor Ciorbea), fiind doar dus ca un puşcăriaş de rând la cardiolog la „Sf. Ioan” (nu la monitorizare în Viena) şi continuîndu-i-se dieta cu arpacaş bogat în hidrocarbonate.
Ca urmare, în numele Instituţiei pe care o reprezintă, domnul Ciorbea a făcut o nefăcută, respectiv a recomandat internarea omului, desigur dacă o avea emis cardul de sănătate.
Mă bucur de faptul că Instituţia Avocatul Poporului munceşte şi se implică acolo unde contează cu adevărat. Că doar nu o să se apuce de prostii, de investigat abuzuri şi bulane poliţieneşti, decizii juridice ajunse la CEDO sau nerespectări de legi când poporul, prin domnul Oprescu, suferă de inimă şi mâncare proastă....