Bilele și democrația

Votul în cazul moțiunii de cenzură împotriva guvernului numit de PSD astă iarnă a fost nu numai un succes politic răsunător (posibil totuși numai prin implicarea decisivă a reprezentanților bulgarilor, lipovenilor și bascilor din România), ci și unul aritmetic câtă vreme, conform unuia din reprezentanții comisiei de numărare a bilelor, numărul acestora a depășit numărul parlamentari prezenți la ședință.

Nu cu mult totuși, deci nu se pune.

Faptul în sine nu pare a deranja conducerea camerelor câtă vreme drumul spre democrație și legitimitate nu trebuie frânat de astfel de tehnicalități răutăcioase.

Mai mult, câtă vreme o parte din alegătorii prezenți la urne ca să voteze PSD nu sunt, medical vorbind, vii, au și ei dreptul la un vot sau două în Parlament.

Nu știu cine a venit cu ideea asta a bilelor în exprimarea voturilor decisive, dar presupun că asta a avut legătură cu deprinderea multora din aleși de a face, mai ales în cazul ședințelor plicticoase, bile negre.

Sistemul este însă foarte bun pentru controlul modului în care parlamentarii își ascultă conștiința de a vota cum li se spune, că altfel îi ia mama dracului (adică pula coledgi la alegerile viitoare).

O modalitate mult mai civilizată ar fi desigur impunerea în astfel de situații a votului electronic, în măsura în care poți deprinde primatele să dea cu lăbuțele în butonașe; s-ar număra automat și, mai ales, noi alegătorii am ști că votul a exprimat hula din mintea aleșilor noștri și nu alizeul călăuzitor al unui lider politic sau al altuia.

Și nu este ca și cum ne-am face de râs complet, să nu putem vota și pentru colegii absenți de exemplu.

Din păcate o astfel de modificare nu se face și nu se va face, nu numai din cauza PSD-ALDE; la rândul lor, atunci când conjunctura, mai rar votul popular, îi cățăra pe crengile pline de faguri ale puterii, nici liberalii, udemeriștii sau băsiștii nu au avut cine știe ce apetență de a muta în zona conștiinței parlamentarului de rând marile voturi din parlament.

Și așa, din aranjament în aranjament, o dată la câteva luni tot ne uităm la gâștele astea cum mută mărgeluța într-o urnă sau alta, sub privirea gânsacului șef, pentru binele democrației noastre, atât de diferite de aia germană, engleză sau franceză.

Leave a Reply

Your email address will not be published.