Celula de criză dura de mai mult de trei ore când, în fine, primordiile unui acord între cele patru figuri politice începură să se întrezărească.
Cabinetul prezidenţial era plin de fum şi preşedintele, domnul Lup, uzase de toată puterea lui de convingere în speranţa realizării unei uniuni, în ceasul al doisprezecelea, a opoziţiei de stânga.
Paradoxal, deşi reprezenta numai 5% din electoratul porcin, Guiţ fusese cel mai greu de convins.
- Noi, Social Progresiştii cu Cozi Spiralate avem un ideal şi, deşi înţeleg şansa istorică pe care contextul actual politic ne-o conferă, atâta vreme când oferta dumneavoastră nu poate asigura partidului, reprezentat prin mine, decât un coteţ din paie, nu cred că sunt şanse de a se ajunge la un acord istoric.
- Oi vrea bârlog pe malul lacului, mârâi Mangaliţă, reprezentantul Mişcării Suinelor pentru Democraţie, o formaţiune de tradiţie adunând peste 50% din sufragiile exprimate în cocinele din mediul urban. Părerea mea este că în oferta domnului preşedinte încapi fără probleme, atât tu cât şi alegătorul, dacă te vizitează vreodată.
- Este dezgustător să mai ai şi pretenţii când ştii prea bine că la ultimele sondaje de opinie ale noastre operatorii sondajului au fost luaţi la bătaie de câte ori ţi-au pomenit numele, preciză şi Grohăilă, reprezentantul puternicului Partid Socialist cu Tentă Liberală a Porcilor cu Caracter.
- Domnilor, reluă preşedintele munca de convingere, în opinia mea oferta noastră acoperă în mod satisfăcător cerinţele dumneavoastră. Este adevărat că în ce priveşte cocina dumneavoastră, domnule Guiţ, structura ecologică propusă ca material de rezistenţă are o proastă reputaţie, pe undeva nemeritată, dar trebuie să admiteţi că în caz de cutremur există avantaje incontestabile. Un alt element deosebit al construcţiei va fi desigur aerisirea foarte bună. Nu vă uitaţi că, aparent, noul sediu din lemn al domnului Mangaliţă poate părea mai avantajos, numai în pielea dânsului să nu fii dacă dă de termite sau de ciuperci...
- Păi Grohăilă de ce primeşte cogeamitea palatul, cu termopane, penthouse şi cramă? că nici măcar nu este clar dacă poate supravieţui următoarelor alegeri interne.
- Domnilor, în calitatea mea de Lup nu eram dator să vă fac nici un fel de propunere. Există la urma urmei atâtea măcelării şi fabrici de cârnaţi despre care aş putea să vă vorbesc dacă aş vrea să vă impun o soluţie. Am dorit însă să vă am aproape în acest efort de coalizare a forţelor noastre de stânga, acum că oficial Făt Frumos a plecat de la guvernare, formând o aripă tânără şi lăsând guvernul Harapului minoritar. În context, o dată ce Liga gnomilor, Mişcarea pentru Progres a Orcilor şi Falanga Vrăjitoarelor, Zânelor şi Spiriduşilor Nervoşi mi-au dat deja adeziunea cred că nu este corect să ratăm acest moment unic, pe care îl aşteptăm de atâtea sute de ani, doar pentru că coliba unuia din domniile voastre este de paie, alta de lemn şi alta de piatră.
- Ce piatră, domnule, că e cogeamitea marmură de Carara, mai îngăimă Guiţ, cu vocea totuşi mai stinsă după aluzia prezidenţială privind fabricile de cârnaţi
- Şi să nu uităm că electoratul nostru aşteaptă în continuare ca ziua de Sfântul Ignat să fie declarată în afara legii şi sărbătoarea de Crăciun să fie zi de doliu şi comemorare a victimelor genocidului, accentuă Grohăilă. Ne aşteptăm ca asigurările voastre în ce priveşte noul statut de animale de companie a concetăţenilor noştri să fie respectat în întregime şi pastrama, caltaboşul şi slănina să fie, o dată pentru totdeauna, trecute în afara legii.
- Domnule Grohăilă, în calitatea mea de preşedinte al tuturor, membru onorific al Ligii Lupilor Vegetarienilor şi membru fondator al organizaţiei „Ghandi” a lupilor cu apucături de miei, aveţi garanţia cuvântului meu asumat. Epoca în care era acceptabil să sacrifici porci, oi, vaci şi atâtea animale drăguţe şi folositoare numai şi numai din aversiune de tofu a trecut. Progresul societăţii noastre, acum că tirania prinţilor se apropie spre sfârşit este inevitabil şi sunt absolut convins că, alături de celelalte formaţiuni politice până mai ieri dezbinate, vom reuşi să facem istorie împreună.
Întrunirea se scurgea pe nesimţite către un acord.
Dacă era să fie sinceri cu ei înşişi (exerciţiu la care nu prea excelau, ce e drept) cei 3 porci politici nu se aşteptaseră la condiţii atât de bune din capul locului. O amânare cu 6 luni a Crăciunului pe anul ăsta şi o intensificare a propagandei împotriva hipercolesterolemiei fusese tot ce crezuseră posibil a obţine, aşa că noile condiţii oferite, necum nişte cocine mai adecvate acţiunii militante pe care o duceau, erau condiţii mai mult decât acceptabile.
O dată acordul semnat Lup, răsuflând uşurat, scoase din frigider un rulou de şorici şi îşi strigă secretara
- Scufiţa... hai până aici puiule
- Ce e, mârâici? se auzi vocea femeii
- Hai că am rezolvat şi cu flăcăii ăştia, vede-i-aş în wok. Auzi la ei, animale de companie, cred că o să râdă şi cu curul orcile şi gnomii dacă o să le zic să mănânce rucola şi să plimbe râmătorii cu lesa antipurici. Gata, mâine am rezolvat cu nea Harapilă, 10 ani o să joace de-acuma bâza pe ouate cu Făt Frumos la pârnaie.
- Bravo, puiule
- Trebuie să recunoşti femeie, când pune lupuşorul tău osul la treabă se lasă cu lărgire, nu că n-ai şti. Ia vino încoace, că veni vorba ....
- Ce să zic, fleoşc. Aşa îţi spunea mă-ta, în rarele momente în care nu te scăpa în cap, că merge cu o femeie?
- Păi, sincer să fiu, dacă e să mă gândesc bine...
- Băi eu ştiam că ai gâtul, nu neuronul înţepenit. Nu neg că, din dragoste, nu am făcut unele mici indiscreţii cu tine. Dar de ceva vreme tot văd că sari pe mine ca iedul pe căpiţă şi eu mă canonesc tot cu vuittonul de luna trecută, mama ta de obsedat chitros.
- Doar ştii femeie cât de multă treabă a fost. Să rezolv eu treaba asta cu prinţii mâine şi gata, ne luăm o vacanţă, fie în Împărăţia Verde, la safari, fie în cea roşie, la snorkeling.
- Păi dacă tot eşti atât performant să rezolvi atât de multe chestii singur, una în plus nu contează. Oricum nu e timp de frichineală, că trebuie să trec pe la bunica
- Bunica? Ai o bunică?
- Niciodată nu auzi un cuvânt din ce spun. Presupun că urechile alea sunt strict decorative, ca şi căpăţâna de altfel. Vag decorative.
- A, băbăciunea aia căreia îi duci tu Aspacardinul în fiecare joi şi care ţi-a împletit panoul ăla solar pe care îl porţi pe cap. Ce mai face?
- Întreabă mereu dacă mă-ta nu poate face un efort să te primească înapoi, anatomic vorbind.
- Deci nu poate fi vorba de una mică zici.
- Ba da, dar fără mine. Şi dacă ai minte şi fără tine.
Grohăilă era destul de nemulţumit.
Vila era într-adevăr frumoasă, deşi părea un pic şubredă şi întreţinerea ei costa o avere.
În plus, de la schimbarea guvernului, nu mai primise nici un fel de înştiinţare privind vreo negociere privind preluarea funcţiilor ministeriale promise. În partid se şuşotea din ce în ce mai făţiş că fusese tras pe sfoară, sau că vânduse mişcarea pentru un conac în plus.
Grupuri de orci şi de gnomi cutreierau străzile oraşelor şi nimic din comportamentul acestora nu sugera că vremea pastramei şi a cârnaţilor trecuse. Şi, judecând după numărul mare de globuri, brazi şi lumini de pe străzi nu prea părea că măsurile privind transformarea zilelor de Crăciun în zile de doliu naţional progresaseră prea mult comparativ cu odioasa guvernare din trecut.
Lăsă, dezgustat, telefonul să sune, deşi când acesta, după un minut, îşi reluă chemarea, răspunse fără chef
- Grohăilă?
- Mda. Care eşti?
- Mangaliţă. Ai auzit veştile?
- Ce veşti
- Despre Guiţ. L-au ridicat azi de dimineaţă.
- Cine l-a ridicat?
- Păi erau vreo doi. Două orci de fapt. Au sunat la uşă şi i-au spus că trebuie să vină neaparat la palat că s-a eliberat o poziţie doar pentru el la prefectură şi că tot guvernul îl aşteaptă. Că numai el, Guiţ, are posibilitatea să îi scoată din criză, dar să se grăbească, că nu au toată ziua la dispoziţie, că mai trebuie să cumpere şi rozmarin, sare, piper şi condimente de pe drum.
- Dubios. Şi i-a crezut?
- Pare că nu. Dar pe urmă unul din ei a început să bată cu pumnul în perete şi acesta s-a prăbuşit. Când au plecat au şi luat de altfel o mână de paie cu ei, că cică au nevoie de ele mai încolo.
- Ciudat, ce crezi că o însemna asta?
- Habar n-am, mai ales că de atunci Guiţ are mobilul închis. Dar hai că te las, că bate cineva la uşă.
Grohăilă închise telefonul fără o vorbă.
Deschise televizorul şi schimbă canalele tăcut. De-abia pe ultimul dintre ele văzu poza lui Guiţ, dar emisiunea părea mai degrabă un material promoţional de la nu ştiu ce fabrică de parizer, decât o ştire adevărată.
Nu apucă să se lămurească pe deplin că auzi câteva bocănituri la uşa de la intrare
Vizorul îi decupă un grup de gnomi, orci şi oameni destul de voioşi. Un pet de ţuică trecea din mână în mână şi unul dintre ei părea a ascuţi ceva.
- Cine sunteţi, nu vă supăraţi, grohăi politicianul prin interfon
- Colegii de coaliţie. Veşti minunate domnule Grohăilă, domnul Lup tocmai a decis că s-a eliberat un post în guvern pentru domnia voastră
- Un post? Ce post?
- Un minister nou, specializat în primirea de pomană. Titlul oficial este de fapt chiar ăsta, Pomana Porcului şi noi am venit să vă ajutăm să depuneţi jurământul
- Ce ciudat, nu am mai auzit de aşa ceva. E pe bune ?
Chicotelile din partea cealaltă a uşii erau din ce în ce mai distincte
- Absolut. Numai că trebuie să vă aranjăm un pic înainte, uite domnul frizer îşi şi ascute briciul, că e ocazie, nu vrem să vă sluțiți singur din greşeală
- Mie nu prea îmi vine a crede. E ciudat, 6 luni fără nici o ofertă de colaborare guvernamentală şi acum, hodoronc tronc, chiar în ajunul marelui doliu naţional de Crăciun mi se oferă să devin Pomana Porcului. Ceva nu se leagă. Plecaţi vă rog de la uşă.
- Asta cu plecatul nu cred că are cum să ne iasă. În plus ţara are mare nevoie de dumneavoastră în această zi aşa că va trebui să intrăm noi după dumneavoastră dacă nu veniţi de bunăvoie.
- Să intraţi peste mine ? Voi nu vedeţi ce castel inepugnabil am?
Un hohot de râs se auzi de la unul din musafiri.
- Ce e de râs? Cine eşti?
- Sunt Hrebencescu. Eu am fost cel care m-am ocupat de achiziţia materialelor, proiectul, concepţia şi construcţia cocinei dumneavoastră.
- Deci ştiţi în mod direct cât de imposibil va fi să intraţi.
- Frate, eu mă mir doar că nu a căzut până acuma. Pereţii sunt achiziţionaţi de la breasla handicapaţilor vizual din Xingho, construcţia a făcut-o un lipovean treaz şi termopanele sunt prinse cu bandă izolantă. Din două băşini o culcăm pe o parte, cu a treia o ia tornada. Prin comparaţie aia de paie a lui Guiţ a fost Taj Mahal
- Fraţilor sunt preşedintele Partidului Socialist cu Tentă Liberală a Porcilor cu Caracter. Am în spatele meu milioane de confraţi gata să se revolte ...
- Cred că mai ai doar vreo câteva mii de fapt. Dar nu contează, eu zic să cobori de bunăvoie să îţi ocupi poziţia la guvernare.
Lup era mulţumit.
Mişcările politice se încheiaseră şi venise în fine vremea relaxării şi a Scufiţei.
Fiind însă dotat în mod înnăscut cu o perceptivitate deosebită Lup realiză că totuşi acest proiect ar putea decurge uşor anevoios, mai ales că secretara plecase, de 2 săptămâni, la bunică-sa.
La vremea respectivă, sătul de cârâiala continuă a Scufiţei, nu reacţionase prea tare, dar acum, când resimţea destul de apăsat vigoarea masculină stocată de atât de multă vreme, se hotărî să facă primul pas.
Umplu o gentuţă Salvatore Ferragamo cu câteva creme, 21 de rujuri, un bidonaş de parfum Clive Christian's Imperial Majesty şi alte câteva nimicuri şi porni spre vila bunicuţei.
Era destul de târziu când sună la uşă, fără a primi răspuns, obicei neplăcut pe care Scufiţa îl mai avea câteodată. Uşa fiind totuşi deschisă („neglijentă ca de obicei”, gândi el) preşedintele intră şi, adulmecând scurt, porni spre dormitor, mai excitat decât un somon ajuns la izvoare.
O formă dulce şi primitoare de femeie îl aştepta şi, grăbit şi pasional, o cuprinse în braţe:
- Bună scumpa mea, mi-a fost dor
- Şi mie, şi mie. Dacă ai şti cât de dor, aproape uitasem cum este.
- Nu mai vreau să ne certăm niciodată. Am fost un porc, nu un Lup.
- Nu-ţi fă griji dragul meu, bine că ai venit, bine că eşti aici. Ia-mă toată !
- Te iau.... Dar spune-mi iubito, ce e cu vocea asta atît de groasă?
- Este parţial de la excitare, parţial de la operaţie, dar mai ales ca să pot să- mi fac pasiunea mai bine auzită
- Dar urechile astea de ce sunt atât de mari şi relativ inegale?
- Ca să te pot auzi mai bine, în special când vii din dreapta
- Ai făcut ceva şi la sâni că parcă sunt mai mari, ceva mai pufoşi şi în altă parte...
- Mi-au scăpat din sutien, voinicule
- Dar ochii, de ce sunt atât de mari şi sclipesc în noapte?
- Aşa i-am cumpărat
- Dar dinţii, aoleu ce caută dinţii pe noptieră?
- Lasă că vezi acuşi că e mai bine aşa, Ţucă mică
Trupul lui Lup se zbătea din ce în ce mai tare, încercând să scape din strânsoare. Din păcate pentru el însă, aşa cum nici buldogul nu scapă vreodată din gură vânatul, nici baba nu se lăsă cu una cu două, fiind nevoie de un al treilea număr pentru a rupe încercuirea.
După un pupic sau două, primite în plin, profitând de puterile din ce în ce mai stinse ale femeii, ieşi, împleticit, pe uşă, confuz dar în acelaşi timp hotărât să afle, o dată pentru totdeauna, pe unde umblă Scufiţa nopţile, când nu e cu el.
Şi hotărât să nu mai calce prin casele babelor noaptea, măcar ca să nu-i iasă, cândva, vorbe.