Contemplatorii, iubitorii de homeostazie, experimentații și negăsibilii

Medicina românească are o groază de medici buni, care reușesc să își facă treaba în ciuda casei, a ministerului, a managerilor și uneori chiar a pacienților.

Halal de ei, merită cei 25% pe care nu o să îi dea nimeni niciodată.

La capătul celălalt al realității se găsesc însă și ceilalți medici.

Pe aceștia i-aș împărți în câteva categorii distincte.

  1. Contemplatorii


Contemplatorul este un tip special de medic, a cărui formare necesită probabil unele condiții speciale, cum ar fi cele care transformă să zicem huila în diamant (sau mai degrabă balega în coprolit). Față de celelalte tipuri de medici, contemplatorul știe să prescrie o groază de analize și evaluarea retrospectivă a pacienților lui (sau în cazurile ghinioniste, a fișelor acestora) este o plăcere.

De exemplu glicemiile din ultimii ani ale unei paciente ar putea arăta și documenta agravarea și evoluția spre comă a diabetului și nu poți să nu admiri modul în care, deși nu a intervenit cu nimic, în rest medicul-contemplator nu a lăsat neacoperite nevoile de investigare ale acesteia.

Ocazional primesc câte un pacient cu tumoră hipofizară, cu deficite hormonale, lezare de nerv optic și dezechilibre hidroelectrolitice, toate demonstrate cu minuțiozitate, inclusiv în momentele de precomă, dar care pacient totuși nu a primit în cei 2-3 ani în care contemplatorul a făcut istorie cu el, nici măcar jumătate de pilulă, nemaivorbind de operații, radioterapii sau alte mofturi.

  1. Iubitorii de homeostazie


Iubitorul de homeostazie este, din unele puncte de vedere, la antipozi față de contemplator. Pentru că, față de alți medici de pe pământ, el va urmări cu mare atenție și va interveni în forță ori de câte ori vreun parametru biologic, clinic sau imagistic va fi încercuit de calculator, vag ieșit din norme sau, pentru experții adevărați, la una din limitele de sus sau de jos ale normalului.

Nu există în practica acestor confrați noduli care să nu trebuiască extirpați, schelet care să nu trebuiască întărit, cord care să nu necesite, cât de cât, o revigorare sau burtică căreia să nu îi priască din când în când o laparatomie profilactică.

Acești oameni sunt mai pricepuți să descopere anomalia în om decât este pricepută ciocănitoarea să dibuiască omida și prin activitatea lor neobosită mii de pacienți, hărăziți de karma să îmbătrânească pe cont propriu, sunt introduși în sistemul de sănătate, tescuiți de excesele financiare, îmbuteliați prin vreun pat de spital sau pe vreo masă de operație și, ocazional, câte unii, cu adevărat îmbolnăviți, spre bucuria contemplatorului care este pregătit să preia cazul.

  1. Experimentații


Caracteristica de bază a acestui tip de medici nu constă, cum s-ar putea crede, în experiența lor superioară față de confrați ci mai degrabă în modul admirabil în care aceștia o utilizează zi de zi, spre ghinionul bolnavilor. Sunt oameni care au decriptat de mult conspirația din spatele așa zisei medicină bazate pe evidențe așa că nu vor aplica cu una cu două pe pacienții lor pretinsele recomandări, ghiduri terapeutice sau proceduri publicate de oameni fără experiență, ascunzându-se în spatele studiilor controlate, metaanalizelor sau altor asemenea chestii diavolești.

Acești clinicieni pur sânge vor avea mereu în minte amintirile vreunui pacient care chiar a avut cancer, a spasmofiliilor din care și-a cumpărat prima mașină, a modului extraordinar în care, cei care nu surzeau, răspundeau la streptomicină, dar mai ales a epocii de aur a medicinei în care diagnosticul îl punea clinicianul cu talent și nu covoarele de analize.

  1. Negăsibilii


Față de categoriile de mai sus, negăsibilii sunt chiar medici buni. Ei cred în medicina bazată pe experiență, intervin prompt și eficace, știu ce analize trebuiesc luate și cum trebuiesc interpretate și integrează modern și nuanțat experiența lor cotidiană.

Problema acestor confrați este faptul că, în afara unei programări obținute în urmă cu 6 luni, a unei intervenții din partea unchiului Pandelică, senatorul, sau a unei demonstrații prealabile de kata cu plicul, probabilitatea de a-i întâlni este la fel de mare cu cea a jihadistului căruia îi ticăie burta de a da de papă.

Pentru că, deși a auzit legende despre ele, nimeni nu știe cu adevărat unde se află locurile unde acești oameni dau consultații și, dacă încerci să îi abordezi telefonic, până și roboții automați ai instituțiilor sanitare în care aceștia au fost uneori văzuți pufnesc în râs.

Leave a Reply

Your email address will not be published.