De gardă.
Îmi sună mobilul taman într-un moment în care eram extrem de ocupat și, în confuzia creată, pierd șirul.
Răspund relativ nemulțumit de faptul că numărătoarea frunzelor de pe ramura stânga sus a plopului din fața cabinetului meu va trebui reluată de la 0.
La capătul celălalt al firului se află un tânăr dinamic, cu siguranță un finanțist de viitor, care mă abordează inspirat
- Domnul Cuc ?
- Pe aproape, îi răspund cu sinceritate.
- Aveți un moment liber?
- Păi de fapt... deschid eu gura să detaliez când vocea de dincolo de mă întrerupe, începând să mă lămurească:
- Vă sun din partea firmei XYZK, o firmă cu o experiență de 30 de ani în tranzacții financiare. Ne ocupăm îndeosebi de obligațiuni bursiere, investiții pe piața de capital și...
- Mă scuzați, îl întrerup eu înt-o pauză de respirație, dar eu nu prea investesc
- Și nu vreți să încercați?
- Păi aș vrea, dar până acum am tot pierdut și sincer mi-am cam pierdut încrederea...
- Păi mai bine lucrați cu noi. Unde ați investit până acum ?
- 6 din 49; pronosport, dar vă repet, cam sunt pe minus ...
O clipă se face un pic de tăcere. Deși aparent bucuros de a fi găsit totuși, în domnul Cuc, un investitor, omul pare un pic surprins de cuvintele mele.
- Deci nu v-ar interesa să studiați oferta noastră ?
- Mă citiți ca pe un text cu litere de o șchioapă, remarc în context
- Puteți să îmi spuneți totuși de ce nu doriți să investiți în oferta noastră ?
- Păi ar fi doar două detalii – pe de o parte nu am încredere în burse, economia mondială și sistemul capitalist global pe de o parte, pe de alta nu am bani.
- Păi...
- Împrumuturi dați? insist eu un pic, profitând de ușoara cădere de turație a meliței interlocutorului
Probabil că nu, pentru că în acel moment în capătul celălalt al convorbirii s-a făcut liniște.