Astăzi mi- am întrebat managerul despre mărirea de salarii care mă așteaptă.
Este adevărat că nu este o chestie pe care domnia ei să o audă, de la mine, prima oară. Adesea i-am pus această întrebare de-a lungul anilor, este un fel de glumă între noi. Râde ea, mai râd și eu, ce să fac, treaba merge.
De data aceasta însă întrebarea nu era glumeață pentru că premierul meu, ministrul de sănătate al meu, doi oameni care mai degrabă și-ar face sepuku cu secera și și-ar zbura creierii cu ciocanul decât să scape printre buzele virginale vreo minciunică, au zis că de luna aceasta devine operațională mărirea de 25% trâmbițată.
Pur și simplu mi-e frica de faptul că, așa ponosit și învechit cum este, portofelul meu să nu devină din noiembrie suprasolicitat așa că am simțit, înainte de a investi într-o desagă, nevoia să am o confirmare de la persoana care autografiază fluturașii la noi în institut.
Pare că a fost inspirată întrebarea, pentru că se pare că în ce îl privește pe Cuculică, se pregătește mai degrabă o reducere salarială. Până la urmă nu numai că portofelul se va dovedi la fel de încăpător ca până acum, dar se pare că aș putea începând din noembrie să mai bag în el niscaiva acte, câteva lame de chewing gum, vreo două agrafe și poza cu premierul, fără a compromite capacitatea de transport a câștigurilor mele lunare.
Și atunci am realizat ce este cu creșterea aceasta.
Este vorba de media câștigurilor în sistem, asta va crește.
Adică se va media creșterea salarială a medicilor, asistentelor și infirmierelor, în principiu negativă, cu creșterea câștigurilor miniștrilor, secretarilor și subsecretarilor, a demintarilor din domeniu, a funcționarilor superiori ai casei, managerilor, băieților deștepțiîn general, procuratorilor de chestii și vânzătorilor de lucruri precum și a celorlalte categorii de experți ai domeniului rezultând, iată, într-o creștere frumușică de natură a ne face pe toți mândri.
Așa da, are sens.