Bogățiile țării noastre sunt în epoca noastră destul de puține.
Petrolul s-a cam terminat, fiind folosit de nemți în în al doilea război mondial și de ruși după aceea. Nici gaze nu prea avem, puținul care mai există mergând la Niculaie. Minele de cărbune s-au cam închis după ce ocupanții acestora și-au îndeplinit misiunile politice, de copaci s-au ocupat politicienii noștri mai mult sau mai puțin bilingvi și, dacă s-o mai scoate aur de undeva, cu siguranță că are cine să îl fure.
Avem totuși, în acest context, o mare bogăție națională. Domnul Gabriel Oprea.
Nu vreau să stărui asupra competențelor, realizărilor și perspectivelor mitologice ale acestuia. O simplă privire aruncată omului, mai ales în zilele blagoslovite în care poartă chipiu, ne lămurește pe toți.
Fiind atât de prețios și învățându-se lecția privind irosirea, în lipsa pazei și îngrijirii, a avuției naționale, s-a creat un obicei benefic în ce privește deplasările marelui om, respectiv acela că domnia sa trebuie mereu escortat, protejat și ajutat să ajungă cât mai repede de colo colo.
Relația politicianului român cu girofarul este la noi o tradiție la fel de veche precum și cea privind alergia acestuia pentru impozite, accize sau contracte nepreferențiale și își trage obârșia din epoca de aur a lui Bombonel.
Numai și numai frica de accidente, posibil a apărea la coliziunile dintre coloanele cu girofar în deplasare spre crâșme, budoarele secretarelor sau la meci, a făcut ca, la un moment dat, acest mod de deplasare să fie rezervat, oficial, doar la cei inestimabili cum, desigur, este și domnul Gabriel Oprea.
Când s-a făcut legea s-au mai scris și alte prostii în ea, gen faptul că girofarul și escorta trebuiesc folosite numai în unele situații concret definite, dar cine mai are timp de astfel de prostii la foame?
Pentru că, deși muncește mult pentru țară, domnul Gabriel Oprea mai și mănâncă.
Nu ar fi moral ca un astfel de om capabil să vină la job cu sufertașul, de parcă ar fi vreun body guard amărât al vreunui sindicalist, așa că era numai firesc ca omul să se ducă la un restaurant de fițe.
Din păcate nesimțiții de politicieni au făcut traficul bucureștean un calvar astfel că, pentru a coordona umplerea mațului cu ședința de partid programată după aceea, nevoia unei escorte polițienești a devenit necesară, chiar dacă strict vorbind aceasta este ilegală chiar și pentru Oprea.
Părerea mea este că trebuia și gardă militară, salve de tun și onor,măcar la antreuri, dar cine sunt eu să comentez?
Ca să scurtez descrierea, efectul final al deplasărilor titanului cu chipiu au fost dramatice.
Ieri a fost o zi ploioasă prin București și o echipă de lucrători, Dorel, Doru, Doruțu, Dorin și Doru au ales taman această zi ca să lase o groapă, altfel emblematică pentru urbea noastră, în calea coloanei clandestin-oficiale a ministrului Valoare.
Din nefericire în contextul de grabă firească momentelor de digestie ministerială, coloana de polițiști a fost îndemnată să accelereze, ajungerea la timp la ședința UNPR fiind desigur mai importantă decât considerente băbăcioase de siguranță personală.
Un om a murit, malițioșii ar zice că degeaba, nervoșii că din cauza ministrului înrăit la girofar.
Fapt este că momentan nu se știu mai multe despre incident. Până și identitatea chipiului plimbat cu escorta nu s-ar fi aflat fără declarațiile martorilor și ale familiei victimei.
Important este însă altceva, respectiv schimbarea de urgență a legii sus pomenite.
Pentru că din toate de mai sus eu personal găsesc inacceptabil ca o persoană de importanța, deșteptăciunea, patriotismul și privirea vulturească a domnului Oprea să fie silit de-acum înainte, din motive de miopie legislativă și răutate a dușmanilor, să meargă de colo colo cu taxiul.