Despre basmele copilăriei

În copilărie nu am fost deloc un mare devorator de poveşti. Faţă de alte persoane cu care schimb acum impresii pare că am fost relativ imun la atmosfera, conţinutul epic şi invariabilul sfârşit fericit al acestora, preferând de tânăr lecturi mai informative, în care personajele principale se omoară sau mor încercând.
Pe bună dreptate, mi se pare, conform gândirii mele de adult. O analiză nu prea aprofundată poate clarifica caracterul puternic disturbant şi intens psihopatic al principalelor basme la care sunt, chiar şi astăzi, expuşi bieţii noştri copii.
Aş începe cu Făt Frumos. Lăsând la o parte numele însuşi, care te lasă de la începutul basmului să bănuieşti că respectivul este doar unul din membrii unei familii ce mai include, probabil, pe Embrion Drăguţ, Blastulă Fermecătoare, Gastrulă Seducătoare sau Nounăscut Mirobolant, arătând oricărui om ce ştie un pic de embriologie că personajul principal este doar un avorton ceva mai simpatic decât restul avortonilor, pe măsură ce răsfoieşti paginile basmului constaţi că respectivul, în afara frumuseţii masculine (care pe mine mă lasă rece)nu are în fapt prea multe în creieraş cu care să se laude. Este desigur meseriaş cu sabia şi buzduganul, deşi părerea mea este că are şi bulan dacă reuşeşte, doar cu arme albe, să anihileze balauri şi zmei, aparent campioni la balaureală şi zmeit.
Poate că de fapt naratorul nu explică pe şleau că aceste creaturi, în ciuda aspectului agresiv şi capacităţii de a scuipa, prin gurile placate cu azbest, flăcări, sunt de fapt extrem de mici, cam cât un ciuaua, pekinez sau cocker proaspăt tuns. Altfel nu văd cum ar sta la decapitare cogeamitea taurii scuipători de lavă, cât ar fi el Făt Frumos centură neagră de aikido, proaspăt ieşit din vreo mânăstire shaolină după ce i-a legat pe toţi călugării de acolo.
Oricum este regretabil ca o astfel de persoană capabilă de reuşite atât de neverosimile necesitînd curaj, o armă mereu pregătită şi un cur rezistent la temperaturi înalte, rămâne în memoria copiilor care citesc cartea cu titulatura de „Frumos” , de parcă ar fi avut ambiţia, pregătirea şi aventurile unui striper, nu a cogeamitea braconier de balauri. Knicknameuri ca "Drujba umblătoare", "Găiritorul de carotide" sau "Sodomizatorul de zmei" ar fi fost cu siguranţă mai potrivite cu calităţile omului.
Un alt fapt care nu se leagă este în opinia mea acela că, deşi este frumos, brav, iscusit şi îndemânatec, ba chiar rapid se-a dreptul în nobilul meşteşug al decapitării, deci o partidă bună după criteriile epocii, un astfel de bărbat se mulţumeşte să se însoare cu prima femeie pe care pune mâna. Să fie vorba de nişte complexe din curtea şcolii, când ceilalţi colegi îl strigau Faţă de Bebeluş? Să fie vorba de o dotare genitală atât de prăpădită cât să zică bogdaproste că a trezit suficientă recunoştinţă la prima femeie care îl ia, în ciuda privirii dezamăgite la scoaterea armurii? Sau poate că de fapt, de la atâta rosătură de la şa, căldură de la dragon şi zdruncinături de la înfiptul în pământ eroul nostru nu mai are, în ciuda frumuseţii de copil (a cărei cauză ni se relevă) acel libidou sănătos care ne face pe noi ceilalţi, Nefeţi Urâţei să lăsăm dracu balaurii cu treaba lor şi să căutăm prinţese mai puţin ahtiate să se mărite în trei zile.
Alt fapt tulburător şi iritant al basmelor este acela că femeile sunt în marea lor majoritate prinţese. Doamne fereşte să se coboare Fătul de pe mârţoagă după vreo funcţionară răpită de zmeul căruia îi făcea contabilitatea sau după vreo farmacistă răpită de balaurul căruia îi prepara poţiunea cu mentă necesară foetorului său încins, dar împuţit. Nu, neaparat eroina principală este o prinţesă, de parcă dacă ar fi o femeie de carieră i-ar creşte Zmeului veruci pe pulă să o violeze şi Fătului solzi pe scrot să o salveze.
Alt fapt de neînţeles este cum de au scăpat de violare aceste prinţese, în intervalul destul de mare pînă ce frumosul află de răpirea lor de pe CNN, scoate calul din grajd, îi face revizia, îl potcoveşte, intră în trafic, deschide navigatorul, îşi ascute sabia şi nimereşte văgăuna, necum se mai şi bate câteva zile de le salvează.
O poveste veridică ar arăta că prinţesele ar trebui să fie de mult cu burta la gură, tiara în cui şi oala de mămăligă pe foc, că doar nu le-o fi răpit Zmeul doar ca să aibă cine să îl cicălească, să-i arate unde greşeşte în viaţă şi să îl înveţe cum să devină o persoană mai bună, nici nu cred că scuza cu menstruaţia, cefaleea sau proasta dispoziţie ar ţine prea mult la balaur.
Ba chiar te-ai aştepta ca unii zmei, cu sula mare, să fi fost iertaţi de consoarte în budoar, acceptaţi ca fiind zmeul viselor ei şi apăraţi cu făcăleţul de Feţi Frumoşi intruzivi şi nespălaţi.
Dar poveştile cu Făt Frumos nu sunt singurele care aruncă rază de psihopatie în lumea copilăriei.
Poveştile cu sirene dau justificare oricărui zoofil căruia îi place chipul vreunui crăpcean mai diafan sau trupul vreunei mrene mai cu vino-ncoace.
Frumoasa din pădurea adormită încurajează femeile de pretutindeni să doarmă în aşteptarea prinţului lor de parcă ăla ar veni vreodată doar să-ţi asculte sforăitul şi să-ţi numere căscaturile.
Albă ca Zăpada după ce că e palidă ca o coală A4 mai se şi lasă întreţinută de 7 (şapte!) mineri şi e la un pas să moară doar pentru că nu spală fructele cachiziţionate de la ţigănci în piaţă înainte de a le molfăi.
Scufiţa roşie umblă prin parcuri şi stă de vorbă cu lupul de parcă acesta ar fi fost un grec neras iar Cenuşăreasa nu este capabilă să stea cu ochii pe ceas nici cât să se asigure că nu pleacă în curul gol de la petrecere.
În consecinţă nu pot fi decât mulţumit de alegerile copilăriei mele, de lecturile în care bărbatul viola femeia, nu o răpea la mişto, doar ca să vină altul să o salveze şi în care salvatorul o lua de nevastă pe salvată doar după ce se convingea că aceasta ştia să umple varza cu tocătură şi paharul cu bere.

Leave a Reply

Your email address will not be published.