Mă duc la bucătărie să mănânc, unul din punctele esențiale al serviciului de gardă.
Doamnele sunt acolo, bucurie, euforie, flatirisiri reciproce.
Se așează în dreptul meu o farfurie plină cu un fluid vâscos de culoare brun- roșcată, fierbinte. La periferia acestuia, cotcodăcind speriată, o bucată de piept de pui.
Apreciez gluma și stau de vorbă cu femeile; într-un final întreb când vine mâncarea.
Răspunsul mă tulbură. Asta este mâncarea. Zacuscă proaspătă, chiar caldă și țesut retromamar de galinacee, prelucrat termic.
Scrutez cu atenție. Într-adevăr, existența unora din sâmburii de vânătă, atât de folositori în caz de tranzit intestinal lent, zâmbesc ironic din troacă.
Dar eu nu sunt constipat așa că le rog civilizat ca să oprească camera ascunsă și să aducă mâncarea. Să scoată turtițele. Să pună chef d’oeuvres pe masă. Să mă surprindă plăcut, ca pe un mușchetar poposit în han, nu ca pe un refugiat libian care a nimerit cantina.
Situația însă se dovedește grea de tot. De pe lista nu neaparat mică a substanțelor organice pe care eu le consider comestibile se reușește cu chiu cu vai încropirea unui blid de extras de cartofi, destul de asemănător cu piureul, mai puțin untul, sarea și smântâna, ce să mai zic de pătrunjel.
Am dojenit cu severitate indolența de a iniția un program atât de abrupt de resurecție interioară prin post și deprivare calorică a medicului de gardă și le-am vorbit despre o instituție a artei culinare, un must have și mai ales un must do al oricărei bucătărese moldovence (eventual oltence, ardelence sau bănățene, nu sunt mofturos) – găluștile cu prune. Despre bucuria tradusă în priviri recunosătoare pe care aș resimți-o dacă, la întoarcerea din concediu, atunci când prunele se ascund cu dificultate de bețivi pe după frunze, ar splăla rușinea acestui piure de campanie cu o troacă, poate două de găluști cu prune, glazurate doar cu pesmet, că sunt la cură.
Le cunosc pe doamne și știu că inițiativa mea a căzut în mintea lor fertilă ca un sâmbure de papaya în lunca Amazonului și privesc plin de încredere luna august și surprizele care mă vor aștepta de-a lungul ei la bucătăria Institutului de Endocrinologie.