Nu înțeleg însă, să mă piști cu ceară, două lucruri:
- Baza ISIS nefiind pe lună ci într-o arie destul de cunoscută, cum dracu de nu se reușește raderea ei de către o Americă care este de 100 de ori puternică decât America ce debarca în 1944 și ștergea de pe fața pământului, după mai puțin de un an, al 3-lea Reich. Nu cred că nu se poate, cred că nu se vrea.
- Toată popularizarea asta de tip ”fapt divers” a asasinatelor precum cele de la Barcelona, tot acest prime time și analize redundante ale acestui gen de fapte, pe cine ajută de fapt? Că, dacă ne gândim bine, tocmai această difuzare largă a ”succesului” unor astfel de întreprinderi este de fapt scopul terorii. Să afle lumea că ISIS există, că are putere și că este nesigur în Europa.
Dacă ar fi la putere cineva inteligent nu ar permite deloc difuzarea aftermath-ului unui astfel de atac, pentru că nu este deloc util (la urma urmei nu vigilența populației cât eficiența serviciilor secrete ar trebui să controleze apariția genului acesta de atacuri) și pentru că lipsa de popularizare pe mapamond a reușitei unor astfel de acțiuni ar lovi ISIS mai tare decât înjurarea lor la oră de maximă audiență.
Din punctul acesta de vedere iar mi se pare că toată această tevatură este menită de fapt pentru cetățeanul nevinovat, mai ales pentru contribuabilul la înarmare și la salarii mari pentru militari și servicii secrete. Contribuabil care nu ar trebui să se sucească și să înceapă să i se pară că nu sunt necesare rachete, coverte, bombe noi și ofițeri sub acoperire.
Eu sunt mai bou – dacă aș avea puterea și dacă aș fi expus, pe bune, la un astfel de șir de atacuri, aș trimite jumătate din rachetele din dotare în zonele controlate de ISIS, aș desfășura trupele mele bine plătite să ia zona la mână și aș da muzică la televizor, nu imagini, atunci când inamicul m-ar lovi, doar ca să știu că atunci când deschid CNN pe stimabili îi ia cu vâjâială pe sub turbane și cu nod în gât sub burkă.