Jocul de-a democrației

Găsesc amuzant de ceva vreme faptul că referirile la ”democrație” sunt făcute mereu dintr-o postură duală, una cvasireligioasă de raportare la un adevăr absolut și o alta partizană și competitivă, lăsând mereu loc gândului că democrația din mintea mea, a celui care combate în numele ei, este mai adevărată, mai rafinată și mai bine înțeleasă decât cea în numele căreia te agiți tu, boule.

Cumva fiecare din noi suntem experți la ”democrație”, mai ales la cea din capul nostru, net superioară celei din capul celorlalți, îndeosebi dacă ne slujește interesele și retorica.

Ca un fel de biblie a cărei citire se poate face atât de diferit că merită ceartă, înjurături și, uneori, chiar și câte un război confesional, orice în afara apropierii punctelor de vedere.

Bineînțeles că toți știm exact ce este democrația, dar mai ales ceea ce ea ne îndreptățește pe noi să facem.

Dacă te gândești mai profund însă realizezi că democrația este de fapt un joc inventat cândva de oameni care doreau o modalitate alternativă datului cu parul în cap, prin care să ajungă să conducă.

Cât adevăr absolut poți extrage dintr-un joc care decurge diferit în aproape fiecare țară în care este jucat? .. de la electorii din SUA, colegiile electorale engleze, votul proporțional, redistribuiri, winner take it all, alegerea directă a președintelui, alegerea directă doar a parlamenului sau, cum este la noi, alegerea directă și a parlamentului și a președintelui cu puteri comparabile, fie și numai de dragul prelungirii jocului.

Ca și la bridge și la jocul ”democrație” există deci mai multe tipuri de competiție, fiecare cu favoriții ei, ciorditorii ei și, mai ales, există contestatarea permanentă a câștigătorilor de către aceia care știu mai bine jocul și cărora, ca la niște experți ghinioniști, le lipsesc mereu câteva done ca să facă istorie. Și care nu pot fi de acord ca unii să se ardă la infinit taman la jocul în care ei înșiși excelează.

Un lucru este evident însă dincolo de toate controversele: democrația este bună.

Minus desigur că aduce la putere un radical, un idiot, un corupt, un jihadist, un Chavez, un ayatolah, un mujahedin, un demagog, un nebun sau vreun fascist, momente în care devine evident că nu mai este atât de buna dar, mai ales, că este extrem de prost înțeleasă, mai ales de către manipulații care au ieșit să voteze demagogul, mujahedinul, coruptul, etc...

Eu cred că este mai bine să ne raportăm la democrație doar ca la un joc, o competiție de echipe în care contează nu numai valoarea echipei tale dar și competiția, arbitrul, formatul și bulanul.

O competiție care trebuie câștigată atunci când se joacă și nu incriminată după afișarea rezultatelor, moment în care practic vorbind tot ce se mai poate face este regurgitarea, mai mult sau mai puțin zgomotoasă, a muii luate.

One thought on “Jocul de-a democrației”

Leave a Reply

Your email address will not be published.