Am urmărit aseară, cât mi-au permis timpul, răbdarea și selectivitatea proprie dezvăluirile incendiare (cum sunt ele întotdeauna) ale domnului Gâdea, la Antena 3, în ceea ce o privesc pe doamna Kovesi.
Și sincer să fiu, deși toți din platoul respectiv se comportau ca niște pescari care au scos de sub apă un somn cât casa, sentimentul meu a fost că în minciocul lor se odihnea de fapt un caras, juma de cizmă și câteva alge.
Atât cât am urmărit (trebuie să fii antenist pur sânge ca să urmărești chiar toate elucubrațiile acestui post, mai ales că oamenii nici nu lasă faptele să curgă fără a-și atenționa din timp în timp telespectatorii mai handicapați ce ar trebui să creadă și să simtă, ceea ce este foarte deranjant pentru mine care cred că oamenii antenelor sunt niște idioți care nu înțeleg mai nimic și niște mercenari amorali care nu interpretează niciodată corect și obiectiv faptele), atât cât am urmărit deci, nu am avut deloc sentimentul că doamna Kovesi a atacat statul de drept.
Ce am înțeles eu este faptul că la DNA se lucrează cu dosare de corupție, dosare care ar trebui finalizate prin învinuirea celor care au călcat legea. Și că în ultima vreme, întâmplător de când la ministerul justiției se perindă doar oameni politici de calitate, subalternii domniei sale au căpătat ritmul cu care doar naționala noastră mai atacă porțile adverse.
Se pare că la nivel de procuratură munca oamenilor se măsoară în numărul de dosare soluționate și că atunci când acesta scade, eficiența și rezultatele structurilor respective scad la rândul lor. Ceea ce scade până la urmă credibilitatea acestora și enervează Șeful.
Este adevărat că doamna Kovesi nu a luat în calcul și altă posibilitate, respectiv aderarea subită și generală a politicienilor și oficialilor români la cinste de tip japonez, muncă dezinteresată pentru comunitate și plată obsesivă a impozitelor astfel încât, de fapt, procurorii să nu mai aibă ce păcate și călcări de lege să mai găsească.
Un singur lucru am găsit totuși supărător și eu în discursul doamnei Kovesi (al cărei limbaj ocazional buruienos mie chiar mi-a plăcut), respectiv tendința de a prioritiza și pistona mai mult pe cazurile cu inculpați faimoși. Nu că aș avea ceva împotriva popririi acestora, desigur, doar că mie mi se pare că fiecare funcționar public, primar de comună sau baron de județeană are dreptul la atenție cât un Grindeanu, Dragnea sau vreun alt vânat de soi. Discriminările nu își au, desigur, rostul.
Dar înțeleg agitația celor de la Antene.
De când cu succesul la alegeri al PSDului nu mai există altă opoziție reală la binele pe care acest partid vrea să îl aducă acestei țări decât prin pâlcurile de nemulțumiți din partid care se mai baricadează la guvern precum și în instituțiile încă nepenetrate de putere care mai pot, la o adică, să le dea cu legea în cap și cu inculparea pe la fese.
Ce fel de societate multilateral pesedistă se mai poate construi în acest caz?