Pare că drumul descris în campania electorală spre 3500 de euro venit pe lună a medicului român se va dovedi mai anevoios decât marșul pinguinilor imperiali spre heringi prin bezna Antarticei.
Astfel, regretând faptul că, printr-o neînțelegere politică, cineva tot mărea, nu cu mult ce e drept, salariul la medici, guvernul competenței naționale s-a hotărât să contraatace, mărind programul de lucru al medicului suficient de tăntălău cât să nu fi plecat la timp din Teleormania.
Astfel preconizata mărire a acestei norme de la 40 la 48 de ore pe săptămână, cel puțin într-o primă etapă (în 4 ani de pesedeală ar putea ajunge și la 60-70 de ore) este gândită nu pentru a crește ritmicitatea activității de promovare a sănătății populației, cum s-ar crede, ci pentru a obliga în cadrul acestui nou program, pe pulălăul în halat să facă cât mai multe gărzi gratuite.
Mânărie în urma căreia câștigul medicului va scădea.
Practic nu poți să nu îți scoți pălăria în fața ingeniozității acestor oameni de a da cu două degete și de a lua cu roaba, după câteva luni, ceea e au luat.
Ca atare, în ciuda bucuriei gudurătoare pe care o văd la unii din amicii mei doctori mai apropiați conceptual și ca fire de fenomenul pesedisto-aldist actual, vremurile care ne așteaptă sub cârmuirea ăstora nu sunt mai bune ci mai proaste și, ca de obicei, ceea ce va încleia sistemul sanitar să se târască mai departe, va fi mitologica lipsă de reacție și de atitudine sindicală a noastră, a medicilor, împănată de câteva cozi de topor politrucizate și de lipsa de apetență de a se implica a celor care au un anumit renume (și salariu).
Cât depre miile de euro promise de PSD în campanie, acestea ar putea veni, dar strict dacă noi medicii ne vom apuca să cultivăm cânepă, să creștem struți sau să ne facem în pod ciupercării cu trufe, că din practică medicală cinstită nu prea se întrevede.