Citesc cu uimire despre faptul că din Spitalul de Urgență din Slobozia, în ciuda cititoarelor de carduri nou nouțe, a promisiunilor relativ ferme că salariile vor fi crescute cu 25%, cândva, a frumuseții plaiului local și a mândriei indiscutabile și fonetice de a te numi slobozian, medicii par a pleca mai grăbiți decât niște pisoi auzind hăulitul unui labrador.
Din câte înțeleg există secții întregi care se bazează pe activitatea unor oameni a căror diplomă a fost semnată de MS Regele Mihai, oameni care la cei nici 70 sau 80 de ani continuă alergarea, precum niște alergători de ștafetă păcăliți de organizatori.
Sunt oameni admirabili care au condus spitalul ialomițean prin toate etapele medicii moderne, de la descoperirea antibioticelor la descoperirea cardurilor de sănătate și care, dacă nu s-or îmbolnăvi și trata prin Slobozia, vor apuca poate centenarul cu stetoscopul de gât și rețetarul în mână.
Pentru că fazani mai tineri pare că nu vor să vină, de parcă Slobozia ar fi un fund de lume dintr-o țară de căcat și nu cogeamitea municipiul înfloritor dintr-o țară modernă și europeană.
Pare că în mentalitatea tinerilor doctori, nu există șomaj care să nu fie preferabil unei zile de lucru în acest spital și nici locuințe sociale, din cele oferite cu disperare de managerul local, care să îi convingă să vină, câtă vreme acestea se află amplasate în Ialomița.
Zilele concursurilor de ocupare a posturilor scoase cu obstinație la concurs de conducerea locală sunt la fel de aglomerate pe cât ar fi o expoziție de artă neconvențională la Afumații de Vrancea și punctul cel mai apropiat de spitalul județean din Slobozia unde au fost detectați medici tineri pare a fi amplasat tocmai pe autostrada Soarelui.
Până și pentru menținerea liniilor de gardă a disciplinelor intens deficitare se caută soluții și înțelegere ministerială pentru implicarea medicilor de familie și probabil, după pensionarea acestora, de ce nu, chiar a frizerilor, cosmeticienelor și instalatorilor care citesc formula AS.
Intervievați în timp ce împachetau, ultimii medicii care nu consultă pe semnătură în instituția județeană sus pomenită, nu au dat detalii prea multe privind motivele, fără îndoială nejustificate, pentru care au plecat, rugând se pare reporterii să nu stea totuși între ei și ușă, din pericol de accidentare.
Dacă eu aș fi politician, baron sau măcar băiat deștept de Ialomița, aș propune de urgență o nebunie bugetară și aș oferi, cu riscul de a lăsa municipiul fără borduri noi, niște salarii suficient de motivante cât să fie 5 pe loc la concurs.
Pare însă că o astfel de atitudine bolnăvicioasă nu trece prin cap în mod curent potentatului român care știe că până la urmă, viu sau mort, ialomițeanul votează dar mai ales că, în caz de ceva cu adevărat grav, la ei sau familiile lor, există mereu Viena, Turcia sau Paris.