Se pare că prin birourile şi celelalte încăperi ale ministerului sănătăţii a început să se pună sechestrul, sub privirile de Moromete neputincios ale primului dentist al ţării. Numai şi numai norocul de a-şi duce activitatea în clădirea altora face ca, cel puţin momentan, oamenii aceia să poată intra, fără a rupe sigilii, în birourile din care screm excelentele măsuri de politică sanitară de care ne bucurăm cu toţii.
Motivul păţaniei pare a fi unul complet neaşteptat, greu de anticipat chiar de ascuţitele minţi ale lui Băncoiu şi ale subalternilor săi, respectiv faptul că, în procesul bebeluşilor omorâţi în flăcările maternităţii Giuleşti, a venit vremea de plată a despăgubirilor.
Fiind o ţară cu destui oameni fără preţ şi bebeluşii fiind destul de mici şi relativi ieftini, despăgubirea se pare că este de numai vreo 4 milioane.
Nu este ca în alte ţări în care neglijenţa criminală, nepăsarea, complacerea şi farnientele să fie prea scumpe de fapt.
Cu toate acestea aceasta trebuie plătită, nu numai de electricianul beat şi asistenta adormită ci, ca o noutate în România, şi de către şefii de tot felul care, conform justiţiei, au avut o parte din răspundere.
În speţă de Ministerul Sănătăţii din România, privit se pare, dintr-o perspectivă nu numai cetăţenească ci şi juridică, ca fiind răspunzător pentru ca, dacă nu sunt dotate, nu sunt prevăzute cu personal bine plătit şi nu sunt neaparat foarte curate, spitalele din România măcar să nu ia foc cu pacienţii înăuntru.
Această hotărâre judecătorească, caracterul ei definitiv şi trecerea ei în executare au fost notificate pâlcului de experţi în coordonare şi cârmuire de la minister, fiind de aşteptat ca suma datorată să fi fost deja plătită. Fie şi numai pentru a nu citi cu toţii prin ziare de păţania de tip Rwanda, Haiti sau Togo de Sus, că ministerul unei ţări, necum europene cu aspiraţii în Schengen şi locul ei în NATO, este executat ca un boschetar care a băut pensia alimentară a copiilor.
Posibil ca până în momentul în care s-a auzit ţârâitul soneriei care l-a lăsat să intre pe executorul cu ruleta, Băncioiu şi celelalte genii de la minister să fi presupus că, dacă ei nu vor, nu sunt de acord şi nu consideră normal să plătească pentru siguranţele neizolate de la Giuleşti, acesta va pleca timorat de măreţia personajelor şi implacabilitatea logicii din faţa lui.
Când colo omul le- a sechestrat abacele, le-a preţăluit bibliorafturile, a evaluat copiatoarele şi posibil să fi luat în calcul şi posibilitatea de a trimite la produs vreuna sau alta din valorile mobile mai nurlii care ajută pe acolo pe la minister.
Sigur că banii vor trebui plătiţi şi, ca orice sumă importantă plătită pentru neglijenţa oficialilor (fie că ei s-au numit manager, departamente de control ale ministerului sau minister), cei care o vom face, într-un final, vom fi tot noi.
Dar pe mine mă uimeşte personal cretinătatea de a nu lua măsuri în prealabil, hotărârea executorie fiind notificată, de a evita acest moment penibil, nu că întreruperea activităţii ministerului sănătăţii, dacă s-ar produce măcar câteva zile, ar fi vreo pagubă.
Pe de altă parte însă cum mă mai uit o secundă la mutra lui Băncioiu, cum nu mă mai miră nici o cretinitate.