Azi noapte pe la 12 tocmai mă pregătisem să aprofundez problemele umanității cu capul rezemat de perna cu puf de gâscă, lumina stinsă și ochii închiși, cum mai fac eu câteodată, când, din șifonierul de lângă pat se aude un miorlăit. Și un altul. Și un altul.
Ca un mare iubitor de animale ce sunt am obiceiul de a ignora, atunci când mi se așează gândurile, miorlăiturile oricui, de la pisică la nevastă; cu toate acestea timbrul mai special al unora dintre miorlăieli m-a făcut să înțeleg că ori Ivy este înfundată ori, de fapt, a început să nască.
Bineînțeles că am fost îngrijorat câtă vreme în șifonier se află și hanoracul meu cu goriloi, așa că am deschis repede ușa. M-am liniștit, naturalul proces de naștere avea loc pe una din bluzele de mătase ale soției, mai prielnică unor astfel de momente.
Numărarea produșilor păcatelor trupești ale pisicii a decurs inițial anevoios datorită contrastului - pe mătasea neagră puii tuciurii fiind la fel de distincți ca niște negri în anterie trebăluind în mină.
Ca urmare am schimbat ceva și nașterea a continuat pe câteva prosoape, devenind evident pentru toată lumea, după al cincilea și ultim pui, că tatăl nu este vreun prinț al motanilor tunăreni, ci probabil borâciunea alb-neagră pe care nu am reușit să o nimerim până acum vreodată cu reteveiul (câtă vreme toți puradeii s-au dovedit elemente ale unui registru alb-negru, fără cea mai mică urmă de portocaliu).
Puii se dovedesc a fi os din osul tătânelui lor nu numai din punct de vedere al coloritului, ci și prin agitație și zgomot, ca și prin capabilitatea de a găsi ugerele mamei mai ceva decât găseau pe vremuri vikingii nordul.
Am așteptat ca linia de producție de feline să se oprească, ca micile lighioane să se aglutineze unul de altul și toți de Ivy, dar mai ales să găsească și altceva de făcut cu boturile decât salutarea zgomotoasă a lumii, fie și numai pentru că azi este luni și moșirea unei pisici un pretext destul de lamentabil de a lipsi de la slujbă.
Din fericire tragerea de aghioasele se dovedește a fi, după miorlăială și hăpăiala de lapte, un talent nativ al hergheliei astfel că, la vreo oră de la expulzarea ultimului Igor-junior, am reușit cu toții, indiferent de cantitatea de blană de pe noi și de programul de a doua zi, să adormim.