Broscarii au înnebunit.
Se pare că guvernul francez a hotărât să ofere o sumă de bani fiecărui angajat care va alege să meargă cu bicicleta la serviciu. Cam 25 de eurocenți pentru fiecare kilometru străbătut, sumă ce va fi plătită de angajator, substrasă din fondurile sociale pe care acesta deja le plătește. Suma va fi neimpozitabilă.
Practic guvernul criminal de la Paris se gândește să momească cetățeanul la o viață sănătoasă, cu riscul protejării mediului înconjurător și decongestionării traficului. Tiranii doresc se pare o națiune de longevivi, cu mușchi la picioare și fără noxe în alveole.
O astfel de măsură nu ar putea, desigur, să aibă vreun succes la noi.
În primul rând o mulțime de salariați, în frunte cu parlamentarii, ar ponta zilnic între 100 și 200 km de ciclism, chiar dacă pentru asta ar trebui să își pună, zi de zi, bicicletele în portbagaj.
Certuri cotidiene între angajator și angajat, în care primul i-ar arăta celui de-al doilea harta și obrazul, pe când acesta i-ar spune că a luat-o pe ocolite.
O mulțime de pile necesare la contabilitate până la obținerea diplomei și insignei de biciclist.
Controale zilnic la parcare cu penalizarea celor prinși în mașină, cu casca de biciclist pe cap.
Un munte de hârtii, documentație, poze ale bicicletei și biciclistului precum și 2 declarații autentificate la notariat, care vor fi la rândul lor necesare fiscului, pentru eliberarea banilor.
Fel de fel de proteste din partea unor asociații profesionale net dezavantajate de stat, lucrători pe platforme marine, scafandri și marinari cărora li se va călca în picioare dreptul simplu de a veni, la muncă, ecologic.
Proteste ale asociațiilor de tricicliști, boarderi, propietari de trotinete și, la munte, ale schiorilor
Și mai ales o groază de centuriste cu febră musculară și fără chef de muncă.