O zi de funcționare obișnuită a cardului

Exact cum până și Marele Zid Chinezesc mai are, pe ici pe colo, crăpături, nici omologul românesc al acestuia, implementarea cardului de sănătate în sistem nu este lipsită de unele mici vicisitudini.

Există desigur micile erori inerente atunci când se dă un card lucios la un român tipic, de la uitarea pinului la prezentarea senină și testarea repetată, până la blocare, a cardului nevestei, rătăcit în buzunarul pacientului.

Apoi mai există particularitățile interacțiunii cardului cu cititorul precum și cea a cuplului astfel format cu serverul casei, un server cu, mi-e teamă că trebuie să o zic, tulburări de comportament și toane. Nimic ce, totuși, un medic bine plătit și cu mult timp liber nu poate rezolva cu răbdare și repetare obsesivă a procedurilor.

Prin selectivitatea arătată, sunt convins că acel server este responsabil de o mare parte din economiile realizate de card și trâmbițate de președintele Casei.

Pentru sporirea acestora Casa mai beneficiază și de serviciile unei echipe de informaticieni de vârf, specializați de acum în modificarea periodică a algoritmului de validare a internărilor, externărilor și servicilor, modificări gândite a apare imediat ce, aparent, cât de cât, acestea începuseră să funcționeze.

Și mai există desigur fenomenul de blocare al cardurilor. Acel moment de magie în care nici scuturat, umezit, blestemat sau descântat, cardul de sănătate nu mai produce, la penetrarea cititorului, nici o reacție, ce să mai vorbim de juisare.

Un astfel de eveniment este desigur extrem de fast pentru sistem pentru că pacientul trebuie totuși în continuare internat dar Casa, din rațiuni de netrimitere electronică a serviciilor, nu mai este obligată să le și plătească.

Procedura de lucru în cazul unui astfel de incident este simplă – medicul respectiv trebuie să își facă timp (nu mult, de la câteva minute la restul zilei) ca să sune la numerele de telefon ale fiecărei case județene în speranța de a prinde, în zilele norocoase, la unele case mai papă lapte, câte un slujbaș plictisit care să deblocheze cardul.

Conform strategiei naționale de implementare a cardului, obligația medicului de a sta pe telefon poate dura oricât și mă aștept în curând ca, în fața avalanșelor de apeluri ale papagalilor, casa să reacționeze precum alte organizații monopoliste din țară, de la RENEL la RADET, prin angajarea unor roboți capabili să reziste la înjurături mai impasibili chiar decât un funcționar între două pauze de cafea.

Astfel viața de zi cu zi a medicului, în epoca reformei, dar și a lăcustelor, foametei și prostiei, continuă netulburată cu noi și noi provocări, de natură a ne face să ne luăm câmpii, imediat ce ungurii ar renunța la gardul de sârmă ghimpată de la frontieră.

Leave a Reply

Your email address will not be published.