Oprea și J.A.I.

La Bruxelles zilele acestea a avut loc consiliul extraordinar al JAI.

Google a fost de data aceasta nemilos cu mine atunci când am vrut să aflu ce pizda mă-sii înseamnă ”JAI” și de la ce vin inițialele, dar am dedus totuși că este o întâlnire a celor mai ascuțite creiere de sub chipiu din comunitatea europeană, respectiv a miniștrilor de interne ai țărilor UE.

Și au fost minți strălucite, având în vedere că noi am fost reprezentați de un om de vocație a cărui carieră militară a pornit cândva de la gradul de locotenent în periculoasa armă a intendenței, numai și numai pentru a se descoperi în rucsac, exact în anii ascensiunii politice,  bastonul de general maior de Justiție militară, respectiv domnul Gabriel Oprea.

După cum se știe Uniunea Europeană este asaltată zilele acestea de un număr foarte mare de imigranți sirieni, imigranți care reprezintă o mulțimea eclectică de oameni, unii folositori și agreabil a fi naturalizați, alții ceva mai teroriști și cu predilecție spre pet și maieuri suflecate pe burtă, adecvați mai degrabă pentru popularea țărilor cu meleag strămoșesc, cu varietăți delicioase de semințe comercializate la orice oră la non stop și cu politicieni bătuți în cap.

Deși eclectică, masa de sirieni are o chemare comună, și aceasta se numește Germania, țară care a câștigat prin unele șmecherii și aparențe (autostrăzi, sisteme sociale bine puse la punct și nivel de trai) încrederea imigrantului indiferent de religie, modalitate de acces sau înclinație spre terorism.

În ciuda acestei chemări, drumul acestor oameni spre Noua Sirie dintre Elba și Rin este se pare un pic anevoios datorită atitudinii reprobabile a fel de fel de țări și țărișoare interpuse geografic, care, prin fel de fel de metode (armată, tunuri cu apă, garduri sau, în cazul nostru, prin indicatoare și panouri cu ”Bine ați venit”) încearcă să întrerupă marșul jihadistului de rând spre cecurile de asistență socială semnate de Fraulein Angela.

În fața acestei situații inedite mințile ascuțite ale Uniunii caută permanet soluții, identificându-se două viziuni esențiale, respectiv cea care ar ține cont de voința imigranților, cu riscul de a rezulta, peste câteva zeci de ani, în eliminarea ultimilor titulari cu păr blond din echipa campioană mondială, la cea mai egalitaristă, de impunere a unor cote obligatorii tuturor statelor europene.

Din fericire și noroc chior suntem reprezentați cu cinste la aceste discuții, de un general care a pus piciorul în prag cu fermitate în cursul JAI arătând că țara noastră nu va vota în favoarea unei cote de imigranți obligatorie. Mai mult, omul a arătat că resursele noastre permit relocarea a doar vreo 2000 de arăbeți, cu condiția ca aceștia să fie ceva mai oțeliți decât cei dinaintea lor, cât să nu izbucnească în lacrimi și milogeli față de grăniceri de a fi expulzați la intrarea în țară.

De fapt din luarea de poziție a domnului Oprea taman acest element a fost relativ trecut sub tăcere, respectiv modalitatea în care am putea convinge 2000 de oameni, fie ei și cu mintea mai slabă, să se reloce la noi, un loc binecuvântat din care de peste 25 de ani se relocă absolut oricine are vederea bună, chef de muncă și bani de avion?

Gestul patriotic al domnului Oprea, în măsura în care va continua să fie sprijinit de elemente ale realității, de la poienile pline de peturi și sticle goale, drumurile peticite, cozile de la fisc sau mutrele zâmbitoare de la știri ale politicienilor noștri, ar putea însemna, o dată pentru totdeauna, eliminarea riscului major pe care o imigrație masivă de sirieni ar fi reprezentat-o pentru buna funcționare a unor localități ca Fetești, Tecuci, Mila Domnului sau Cocârlați, inclusiv riscul de a înlocui maramele și vânătăile ortodoxe ale locuitoarelor acestor meleaguri cu burka, iașmalâcul și bobârnacele invadatorilor musulmani.