Paradoxul consultațiilor lui Cuculică

 

Trăiesc un mic paradox profesional.

Astfel, din câte am înțeles, consulturile pe care le fac la pacienții internați de zi sunt prețăluite de onor Casa de Asigurări la 28.51 de lei/bucată. Existând speranțe ca, în urma creșterii intensității și profesionalismului acestora, să se atingă pragul critic de 30 de lei/consult, dincolo de care orice vis și orice nebunie sunt permise.

Cum au ajuns specialiștii susnumitei instituții la exact 28.51 lei îmi este necunoscut; cifra pare a fi rezultatul unor logaritmări, extracții de rădăcini cubice și prelucrări de șiruri de numere care cu siguranță depășesc o minte ca a mea, capabilă numai de a produce, o dată la 15 minute, 28.51 de lei.

Același consult însă, atunci când este vândut de institut persoanelor neasigurate sau fără bilete de trimitere, card de sănătate sau buletin, costă 125 de lei. O sumă care onorează și obligă deși, tehnic vorbind, nu văd nici un sfanț din ea. O sumă care mă face să îmi fie frică, de exemplu, să o consult pe nevastă acasă în lipsa trimiterii de la medicul de familie, de frica fiscului.

Căci ce mă fac eu dacă sunt urmărit și cineva de rea intenție consideră că fiecare joc de-a doctorul și pacienta cu soția este de fapt un consult nefiscalizat?

În context devine de-a dreptul riscant să mai îmi dau cu părerea și de starea de sănătate a cunoștințelor, fragmentele de fraze geniale și considerațiile mele fiind, se pare, periculos de valoroase, minus dacă prietenul este cu trimiterea de la medicul de familie în buzunar.

Trebuie să recunosc că nu am constatat să existe vreo diferență între consulturile de 28.51 de lei de la stat și cele de 125 de lei din regim privat. Palpez coaiele, dacă este nevoie, și într-un caz și în celălalt și petrec același timp de calitate evaluând pilozitatea pubiana, forma și simetria sânilor sau prezența galactoreei, înțelegând capriciile menstruațiilor și modul mereu înșelător în care femeilor nervoase li se pun noduri în gât indiferent de modul în care circulă aceste sume importante pe lângă mine.

Recunosc că această dualitate a evoluției mele profesionale îmi dă bătăi de cap, neștiind care porțiune a mea trebuie cultivată: dr. Jekyll cel exorbitant sau felcerul Hyde în contract cu Casa?