Perioada sondajelor
Este acea perioadă a anului. A sondajelor de opinie.
Fiecare partid cu emoții mai mari sau mai mici în ceea ce privește accederea la ciolan comandă câte unul. Și, pentru că sondarea opiniei publice este o chestie atât de exactă și nemanipulabilă, fiecare din aceste sondaje arată bine pentru plătitor.
De exemplu USR a făcut un astfel de sondaj la telefon. Și, o dată numerele de telefon comunicate, susnumitul partid a devenit, este drept pentru numai 2 săptămâni, un jucător important al scenei noastre politice.
Comportamentul acestor partide este asemănător cu al taților de fete. De fete păroase, aschilopate, buboase și coroiate peste care se așează sulemeneala acestor sondaje, doar, doar s-o găsi vreunul mai slab de înger care să le-o tragă cu ștampila pe 11 decembrie.
O singură constantă au aceste sondaje: PSD.
Indiferent cât de mult ne-am agita și am rememora istoria, de la minerii iliescieni, la toropeala văcăroiană, tupeul năstasian, era prostănacului, minciunile pontiene sau condamnarea lui Dragnea, otreapa pesedistă se uită în oglinda acestor sondaje ca împărăteasa din Albă ca Zăpada și, indiferent de tipul de sondaj, de cel care l-a comandat și de modul în care s-au făcut eșantioanele, îi place ce aude.
Mai ales că la un partid care tronează peste bodegile, țintirimile și cătunele României nici nu poți estima cu adevărat prin sondaje succesul la alegeri, dependent și de momentul în care, pe 11 decembrie, ultimul camion electoral și ultima plasă cu făină vor fi părăsit, pentru 4 ani, bazinele electorale ale Bărăganului sau Fundului Moldovei.
Acum că o fi 45-50% sau doar 38-40%, că or fi 5-10 sau 15 procente peste ceilalți nu este chiar atât de relevant, după cum a avut amabilitatea, acum 6 luni, să ne explice doamna Firea.
Așa că ce să zic? Să ne implicăm dacă ziceți asta. Hai că se poate, jos molima roșie, etc. Mobilizare, observatori și alte pulăreli.
Sigur, singura metodă de contracarare a pestilenței stacojii ar fi fost unirea dintre toate celelalte formațiuni politice. Dar cum am putea spera vreodată să ajungă în aceeași glastră toate aceste rădăcinoase, buruieni și pălămide politice răspândite după orgolii, găști și speranța unei zile norocoase de decembrie în toate aceste partiduțe mai mult sau mai puțin compromise?
Așa că singura speranță rămâne PSD însuși. Și, punând un penal în frunte, exhibând fără rușine tendințele lor dintotdeauna și continuând netulburați baronizarea țării nu se poate spune că oamenii nu au încercat. Numai că, se pare, poporului de edentați și de consumatori de pet nu îi pasă cine știe ce de toate acestea, în nici un caz cât le pasă de 10 lei în plus la ajutoare și o pungă de făină moca de Sfântul Nicolae.
Așa că să nu ne amăgim cu cuvinte și sondaje goale.
Urmează mareea roșie, patru ani de Dragnea, Ponta și compania, de forțe de dreapta raliindu-se în opoziție și făcând alianțe grandioase, tocmai bune să se spargă înainte de alegerile viitoare.
Și o să fie chiar bine.
Este drept, nu pentru noi, dar bine.