Ocazional câte unul din proiectele de lege ouate de actualul guvern nu este chiar complet învelit în găinaț.
Probabil printr-un accident, domnul ministru al Justiției a elaborat un astfel de proiect de lege care urmărea înființarea unei agenții naționale cu rolul de gestionare a bunurilor sechestrate, în fapt o entitate care să urmărească, să poprească și să întoarcă spre contribuabil o parte din averile ilicite (respectiv ale celor prinși).
Teoretic există și acum instituții abilitate de a face asta dar, după cum este de notorietate, pe coloana de reușite ale acestora este, de câțiva ani, desenată o pulă.
Nu mă îndoiesc că există posibilitatea ca și noua agenție, dacă va fi vreodată înființată, să își încununeze în același mod lăudabil activitatea, mai ales dacă va fi condusă și întărită de oameni de nădejde și bărbați cu care te poți înțelege. Dar, până atunci, măcar psihologic, existența unei asemenea instituții pare un lucru încântător pentru electoratul de rând (comonly known as ”pulime”).
Sigur că o astfel de agenție nu prea și-ar avea sensul în Norvegia, Elveția sau Suedia dar la noi pare la fel de utilă de fapt cum ar fi și instituirea de condicuțe și atârnarea unui felinar roșu la intrarea în Parlament.
Ca de fiecare dată când o astfel de lege, relativ benefică, își scoate căpșorul chelios prin orificiul canalului de naștere al Parlamentului României, moașele și obstreticienii locului, fie ei din opoziție sau la putere, încep să se foiască și să se scarpine în cap căutând soluții de a trimite proiectul de lege înapoi în pizda mă-sii.
Pentru că dacă își doresc ceva pe Pământ, în afară de salarii mari, putere, prestigiu și secretare care să le sugă pulile, oamenii politici de la noi își doresc ca, urmare a trecerii lor pe Pământ să lase și ei celor dragi o viluță sau două, vreun grajd de mașini funcționale, ceva yahturi și poate, de ce nu, vreo roabă, două de bănișori.
Așa că proiectul de lege nu a putut trece prin Senat.
O parte din social democrați de exemplu au avut mari îndoieli că o astfel de lege, o astfel de atitudine și o astfel de agenție ar putea contribui cu adevărat la protecția socială a celor vizați. Ca urmare oamenii au lipsit de la vot ca niște liceence la ciclu de la ora de sport, putând mereu să pretindă cu bărbăție că, de n-ar fi fost cufuriți, ar fi votat cu sfințenie legea.
Liberalii la rândul lor au avut puternice rezerve că un astfel de proiect ar putea, mai ales în România, sprijini libera inițiativă și libertatea individuală așa că au votat în bloc împotrivă (cu excepția lui Crin Antonescu care, desigur, se odihnea).
Și nu numai că au votat cum au votat dar au și început să se laude, ca la un congres de vidanjori, de cât de brun, lucios și cu moț a fost produsul gândirii lor politice.
Doar ungurii, săracii, au zis ”igen”, ca de fiecare dată când păstrarea plăcuțelor bilingve necesare evitării confuziilor la umblătoarele din Harghita necesită o acțiune coordonată cu cea a guvernului.
Ca urmare nu vom avea vreo agenție de recuperare a banilor negri, ceea ce până la urmă nu este poate un lucru rău dacă stăm să ne gândim ce marțafoi ar fi ajuns la conducerea unei astfel de întreprinderi.
În plus este bine pentru că am atât de mulți amici care cred că de fapt între PSD și PNL sunt diferențe de substanță; unii dintre ei au fost de altfel surprinși zâmbind sardonic la urne și viața a arătat că la fiecare 4 ani își leagă speranța de opoziția noastră fabuloasă de dreapta. Sper ca acum, când vajnicii urmași ai lui Brătianu au fost surprinși de blitzurile opiniei publice în bikini pe centura aranjamentelor parlamentare vor ezita când, aceiași liberali transformați în reformatori i-or chema la votul tradițional împotriva ciumei roșii.