Astăzi domnul Vadim Tudor, omul pentru care curul lui Ceaușescu nu avea nici muchii ascuțite, nici iz, autodesemnatul tribun al poporului, după demiterea cu păcănele de la Târgoviște, scatopamfletarul, balamuco-politicianul și președintele de partid ce a visat la o Ungarie mică și fumegândă a dat astăzi colțul.
Singura persoană din țară care a reușit să coalizeze dreapta cu stânga, în 2000, atunci când prin accederea în turul doi al prezidențialelor contra lui Iliescu a reușit să scoată din casă oameni, altfel serioși, la urne, ca să voteze cu cucuveaua, persoana care a despuiat complet naționalismul de bun simț și de lipsă de xenofobie, gazetarul de pulițeală care a sacrificat mii de copaci nevinovați doar pentru a-și scrijeli murdăriile și imunditățile cu care se hrănea ca râma cu bălegar, a predat în fine seara aceasta echipamentul, din motive de homeostazie circulatorie neresuscitabilă.
Astfel anii de liniște de dincolo ai lui Adrian Păunescu, celălalt bard-matahală rezident al artezienelor de pucioasă de pe lumea ailaltă, se termină astăzi când cei doi corifei ai reciclării rahatului se vor reîntâlni, la o saună și la un duel de stihuri omagiale, ca în vremurile bune, în jurul tătucului ciuruit.
Ar fi desigur loc și pentru Ilici, deși surse autorizate ale comitetului de primire pretind că nici măcar Sarsailă nu se grăbește să își aducă încă discipolul, capabil a implementa și acolo un model politic original pe care nici Ucigă-l Toaca nu l-ar putea, se pare, suporta.
Plecarea dintre noi a titanului lasă o gaură adâncă, de coș stors și ne face să sperăm că există totuși și modalități de progres pe scena noastră politică.
Din nefericire, după cum fața zbărcită dar încă animată în regiunea buzelor a lui Iliescu ne arată, procesul se dovedește pe alocuri nepermis de încet.
Cu toate acestea eu zic ca este de bine și nu pot decât să felicit echipa de cardiologi ai spitalului, chiar dacă simt că nu au cu adevărat vreun merit.
O să termin cu una din frazele memorabile ale poetului, când asista la vreun contraatac al Stelei:
”Du-te Dică!”.