Povestea celor șapte pitici

Cei şase continuau să îşi manevreze cu abilitate târnăcoapele prin ceea ce se dovedi a fi un zăcământ la fel de sărac ca şi cele din lunile trecute. Pare că aurul de care le vorbise tatăl lor secase de mult din mina lor, trebuind să se mulţumească doar cu bucăţile mai mari sau mai mici de zirconiu piticesc pe care îl descopereau şi să spere că Zmeul, Ibrahimovic, va continua să accepte să le dea bani pe ele
– Uite, altă bucată, chiar mare, constată Înţeleptul scrutând la bucata strălucitoare de mărimea unui pomelo proaspăt desprins din copac. Presupun că vom primi 3 galbeni pentru ăsta
– Mă îndoiesc, spuse Guturai, ştii că atunci când îi ducem atât de multe devine cărpănos
– Presupun că am avut noroc, să îl fi întâlnit pe Ibrahimovic, acest zmeu de treabă şi cu inimă de aur, capabil să ne dea totuşi ceva pe mizeriile astea strălucitoare medită Somnorosul
– Mai ales că el pierde constant de fiecare dată, după cum ne-a asigurat, completă Ruşinosul
– Ruşine să le fie celor care ponegresc nobilul neam evreiesc.
– Nu ştiu ce să zic despre asta, zise şi Morocănosul, că nu pare totuşi o persoană ce pierde constant bani
– Şi eu m-aş mira totuşi să sărăcească, constată şi Bucurosul; nu mai degrabă decât ieri l-am văzut pe un roib ultimul răcnet, cu copite cromate, servohamuri şi pinteni fermecaţi automaţi.
– Lasă băi că merită; dacă nu găsea spiriduşi să le cumpere pentru praştii şi sirenele grase să le folosească la scufundare făceam foamea.
– Omul face minuni şi, părerea mea este că ne dă destul, din moment ce după ce plătim impozitele, facturile, cablul şi asigurările ne rămâne şi de cartofi. De fapt, peroră mai departe Înţeleptul, cred că într-un fel l-am păcălit atunci când am negociat cu el
– Păi nu degeaba eşti tu înţeleptul, remarcă admirativ Ruşinosul
Zgomotul târnăcoapelor izbite de diamante mai continuă o vreme în linişte.
– Auziţi fraţilor, unde este totuşi Mutulică ? se auzi vocea Morocănosului. Că am nevoie de unul mai mic să intre după rahatul ăla de zirconiu piticesc din gaura aia, continuă el arătând spre un diamant de mărimea şi forma unei conopide bulgăreşti.
– He, he, he, chicoti Ruşinosul
– A zis că rămâne cu Albă ca Zăpada azi, că e rândul lui, aminti şi Guturai
O clipă piticii se opriră din lucru, fermecaţi
– Ce femeie, fraţilor, ce femeie
– Da, şi mie îmi place mult mai mult decât Cenuşăreasa, Rapunzel sau Scufiţa; de fapt nici nu se compară cu alea şi bine am făcut că am adus-o acasă în locul lor
– Şi eu mă săturasem de celelalte, să ştiţi
– Ce păr, ce ochi, ce căutătură languroasă şi ce năsuc cârnuleţ are femeia asta, e belea !
– Lasă naibii ochii, eu aşa ţâţe nu am văzut nici în lungile nopţi când adorm cu gândul la sâni şi visez prinţese topless călărind bidivii cu predilecţie la ţopăială
– Mie îmi plac picioarele ei; mai lungi decât Somnorilă când se întinde să deschidă uşa şi mult mai drepte decât el
– Mie îmi place foarte mult ce a făcut cu părul; nu mai văzusem epilare braziliană până la ea
– Dar curul, fraţilor, curul! Că aşa ceva numai Cel de Sus, într-o zi inspirată a fost capabil să cioplească şi să mai şi stea să şlefuiască după aia, fie numele lui binecuvântat
– Este cu siguranţă mândria Playboyului
– Şi trebuie să recunoaşteţi că nu am făcut rabat la calitate, observă Înţeleptul. Hârtie lucioasă, culori profesionale, 1 metru de afiş. Nu pagini de calendar ca celelalte sau decupaje din reviste. Şi tot săracul Ibrahimovic ne-a găsit-o, atunci când l-am rugat să ne rezolve şi pe noi cu o femeie adevărată.
– Şi nu ne-a luat pe el decât bucata aia de zirconiu cât varza.
– Un om deosebit.

Discuţia prietenească fu întreruptă de intrarea precipitată a lui Mutulică.
Pentru un om ce petrecuse timp de calitate şi momente de intimitate cu prinţesa XXX a regiunii omul părea extrem de agitat ba chiar, judecând după culoarea vineţie a feţei, jocul venelor de la gât asemănătoare cu trepidaţia corzilor chitării unui metalist în timpul unui bis şi cu ochii mai ieşiţi decât ai unui melc excitat căutând partenera, părea de-a dreptul mânios.
Muţeniei sale obişnuite i se adăuga cu siguranţă în acel moment şi senzaţia de nod în gât pe care chipul schimonosit o mărturisea şi mâinile i se strângeau şi relaxau într-un gest de strangulare repetată a gâtului unei persoane imaginare.
– Ce ai păţit omule ? rupse tăcerea Morocănosul. Că nu te-am mai văzut aşa de nervos de când te-am pasat în cue bidul ăla, din mintea ta, de anul trecut
– Să nu îmi spui că a chicotit prinţesa, aşa bidimensională cum este ea, când ai scos roşcovuţa, observă, un pic neinspirat, Guturai
– Fraţilor, ne jefuieşte !
– Cine ne jefuieşte şi mai ales de ce anume? întrebă Înţeleptul. Că toată bogăţia noastă încape într-o pungă de la Mega Image
– Ibrahimovic… Jidanul ăla împuţit !
– Eşti nebun. Omul ăla este un minunat. Ne cumpără tot sterilul ăsta, ne-a creditat când am vrut noi şi a fost de acord până şi să accepte să ipotecăm mina asta fără valoare. Toate astea cu dobândă şi comisioane preferenţiale, de numai 30%, pe toţi cei 30 de ani ai creditului. Ne-a ajutat şi la leasingul pentru târnăcoape şi la pensiile private (chiar dacă în ultimii 10 ani au mers un pic în pierdere). În general şi-a asumat o groază de riscuri pentru noi, deşi pierde după fiecare afacere pe care ne-o propune.
– Fraţilor, toate astea sunt baliverne. Să vedeţi ce am păţit. Am făcut dragoste nebună cu Albă ca Zăpada şi a fost atât de bine că îmi tremurau picioarele aşa că în drum spre mină am tras la hanul „Ibrahimovici Royal” să îmi revin cu un pahar de rachiu din ăla de-al lui, la promoţie. Sorbeam liniştit din băutură într-un separeu când l- am auzit pe ovrei vorbind cu un prieten:
„Cum mai merge, Mosen, afacerea ta cu diamante” l-a întrebat acesta
„Din ce în ce mai bine, Isac. Iniţial am vrut să cumpăr mina de la netoţii ăia, dar pe urmă mi-am dat seama că dacă fac asta trebuie să angajez oameni. Zilele astea sunt numai gnomi fără căpătâi şi cinste şi orci puse pe căpătială pe piaţa muncii. În plus ar mai trebui să angajez body guarzi de nădejde, zmei belaruşi sau zgripţuroi ucrainieni să îi păzească, să investesc în utilaje, să plătesc taxe şi în general să pierd 2% din profit. Aşa că am hotărât să continui să cumpăr diamantele de la zevzecii ăia”
– Diamante? Ce sunt alea diamante, interogă uimit Ruşinosul.
– Taci şi ascultă, îl repezi Mutulică. Discuţia a continuat :
„Dar nu te costă mai mult aşa pietrele alea? Că din ce am văzut la gâtul lui Mulan la prezentarea de ieri sunt cele mai mari şi mai frumoase de pe pământ”
„Ştii cât mă costă, Isac?”
„Habar n-am, dar una ca aia de aseară face cel puţin 100000 de galbeni, dacă nu mai mult”
„Am dat pe ea un sfert de galben că le-am cumpărat fraierilor ălora de la sex shop un afiş de acum 10 ani cu Albă ca Zăpada. În mod obişnuit dau totuşi 2-3 galbeni pe câte unul de mărimea aia”
„Păi ăia sunt nebuni?”
„Păi le-am zis acum câţiva ani, când am început să lucrez cu ei că pietrele alea sunt de fapt zirconiu. Ăla cu urechile pleşuve şi moaca mereu nedumerită ca a unei văcuţe la un ornament nou, Înţeleptul cum, probabil ironic, îi zic ăilalţi, a cârâit ceva că el credea că zirconiul parcă sclipeşte mai puţin aşa că i-am replicat că este de fapt zirconiu piticesc, bun doar pentru spiriduşi, dacă nu se zgârcesc la preţ”
„Şi te-au crezut?”
„Dacă îmi pun în cap să îi conving, ăia ar crede şi că paiele de pe casa lor sunt panouri solare. Gânditul la ei este mai greu decât este demarcarea pentru Tănase şi au o capacitate de brainstorming pe care am mai văzut-o doar în unele sate din Teleorman în preziua alegerilor. Visul oricărui comerciant din neamul ales”
„ Ce să zic Mosen, şalom şi ţine-o tot aşa”
O linişte adâncă se făcu în mină.
– O sută de mii de galbeni ? rupse tăcerea Guturai
– O piatră din asta face cât dobânda pe un an adică? făcu calculul Morocănosul
– Adică îşi bate joc de noi de zece ani? Trase concluzia şi Ruşinosul
– Cum adică afişul de acum 10 ani ? scânci Mutulică
– Eu clăpăug? urlă şi Înţeleptul.
Nici măcar Bucurosul nu părea să se ridice la înălţimea numelui său
– Hai să îi luăm gâtul, să îi tăiem coaiele şi să facem tamburină din pielea lui….

Mineriada se terminase. Angajaţii, mai ales cei cu ochelari, cei cu barbă şi cei cu aspect de studenţi zăceau cu capetele sparte şi, în hanul întors cu fundul în sus, cei şapte pitici beau şi se minunau de obiectele evreului.
– Uite, o tiparniţă de bani, constată Bucurosul, cu ochii la fax
– Şi droguri, remarcă şi Guturai arătându-le celorlalţi punguţa cu pliculeţe de Lipton găsită în sertarul finanţistului
– Ce cloacă nenorocită. Iată că iarăşi noi, minerii, trebuie să ieşim din şut să facem ordine prin oraş, răcni cu voce de stentor şi Morocănosul
– Unde este criminalul? se răsti înţeleptul la unul din angajaţii care, în ciuda aspectului enervant conferit de fruntea lată, ochelarii cu ramă subţire şi barba acum răvăşită, încă mişca
– Domnul Ibrahimovici a plecat azi de dimineaţă după ce a aflat că drezina dumneavoastră a plecat din Vale. V-a lăsat însă un bilet, a avut presimţirea că aţi dori să vorbiţi cu el
O foaie de hărtie bătută la maşină îşi făcu apariţia.
Cei şapte se scărpinară în cap. Privirile lor îl căutau pe Înţelept până ce acesta, nemaisuportând explodă:
– E scris prea mic şi oricum eu nu citesc decât dacă sunt şi poze. Băi aragaz, ia ţopăie încoace şi vezi ce scrie, pînă nu îţi facem părul invers cu târnăcopul
Studentul deschise foaia şi lectură :
„Dragii mei colaboratori,
Pare că în ultima vreme aţi devenit extrem de afectivi, unii ar zice de-a dreptul egoişti şi puşi pe căpătuială. În ciuda eforturilor mele de a face rentabilă regia asta a voastră vă văd nemulţumiţi şi revendicativi de parcă munca de miner ar fi pentru bani şi nu pentru vocaţie.
Este trist şi mi-aţi rupt inima… Alte valori ar trebui să vă anime.
Am vândut ipoteca pe mina voastră unui consorţiu de balauri, zmei şi căpcăuni din Uniune. La ora când citiţi aceste rânduri probabil că instalează noile porţi la intrare.
Eu personal am plecat spre alte zări. Am auzit despre un tărâm fermecat, deşi destul de înapoiat, unde s-ar afla un zăcământ mult mai important ca al vostru. Cu un nume ciudat de legumă, Vânăta Deluroasă sau Roşia Montana. Au şi acolo pitici la fel de buni afacerişti ca voi, chiar dacă nu neaparat obişnuiţi cu târnăcopul sau munca în general.
Nu încercaţi să daţi de mine. Lipsa drumurilor asfaltate, a indicatoarelor şi preţul motorinei cu siguranţă vor fi obstacole de nestrăbătut.
Cu bine,
Consilierul vostru financiar
Moses Ibrahimovic”
O linişte mormântală se lăsă o clipă peste adunare, urmată de un râs gros, din ce în ce mai greu de stăpânit.
– Suntem răzbunaţi. Nenorocitul…. S-a dus în România !

Leave a Reply

Your email address will not be published.