- Am rămas singuri, acum la bătrâneţe, constată preşedintele partidului, domnul Babă
- Nu mai există tineri capabili de sacrificii şi dedicare, observă cu tristeţe şi vicepreşedinta, doamna Moş. Practic am rămas numai noi doi şi portarul
- Este greu în opoziţie, foarte greu, draga mea, constată şi Babă
Şedinţa filialei se apropia de sfârşit când uşa se deschise şi un tânăr cu aspect grăsuţ-rozaliu îşi făcu intrarea, răsucindu-şi ochii mici şi vii cu iscodire prin cameră.
- Bună ziua.
- Bună ziua.
- Sediul Partidului Socialist Totuşi de Dreapta?
- Da, aici este PS,TD ul. Cu virgulă. Cine eşti dumneata ?
- Numele meu este Hreb Garniţă şi am citit anunţul dumneavoastră din gazetă continuă acesta, desfăcând din buzunarul sacoului ponosit un ziar mototolit şi indicând celor doi anunţul încercuit de la mica publicitate „Babă şi Moş caută tânăr capabil pentru funcţia de secretar al tradiţionalului partid de centru PS,TD, filiala Porcoveni”
- Da, ai nimerit bine, dar ce te face să crezi că ai fi calificat pentru o asemenea funcţie de prestigiu?
- Păi în primul rând, observă Hreb cu amuzament, pare că am totuşi un avantaj faţă de concurenţă. Nu am mai văzut vreun sediu de partid atât de părăsit de când a trecut DNAul prin localitate. În al doilea rând am o mulţime de proiecte în cap, uneori nici nu pot merge de atâta zumzet. Şi nu în ultimul rând sunt de aici, porcovăţ get-beget, ceea ce nu este puţin lucru în ochii electoratului.
- Ai vreo arie specială de expertiză?
- Sunt de-abia la început, dar să ştiţi că am talent. Impozite nu am plătit de 5 ani şi, în ciuda acestui fapt an de an în decembrie fiscul îmi trimite el mie bani. Am luat fonduri europene ca să refac uliţa din faţa casei şi acuma acolo, mai ales când plouă, se bălăcesc raţele şi gâştele vecinilor de zici că e safari. Mi-am construit vila cu bordurile şi gardul cu indicatoarele primite de la buget, şi mi s-a aprobat să fac o sală de sport pentru Asociaţia Babelor cu Fractură de Şold şi Angină Pectorală din localitate.
-Impresionant. Dar pentru o funcţie atât de importantă trebuie venit cu mai mult. Acest partid este totuşi în liga mare a politicii porcoveneşti.
- Păi de asta am şi venit. Aţi citit, domnule Babă, despre proiectul lansat de preşedinte ?
- Mda, am auzit ceva, parcă tu ai citit Moşuţo? că stai toată ziua pe Facebook.
- Aşa e, completă baba, mai citesc pagina lui Klausică Fărăfrică şi într-adevăr pe lângă tot felul de prostii cum ar fi „Hai fraţilor la muncă, măcar unul din trei” sau tânguieli jenante de tipul „Concetăţeni, week endul nu începe de miercuri !” a menţionat şi ceva despre un concurs de proiecte pentru fluidizarea traficului în Porcoveni. Cică acest proiect îi pare atât de important că, acela care îl va pune în practică va primi, pe lângă exclusivitate şi mâna domnişoarei Fărăfrică, vedetă PROTv şi topmodel, specializată în prezentările de tanga.
- Păi uite că am eu în minte proiectul câştigător. Tot ce trebuie este însă ca dumneata, Babă, să mergi la palatul prezidenţial şi să îmi faci intrarea.
- Pot să te întreb ce ai în cap, tinere porcovăţ?
- Ceva simplu, zguduitor şi extrem de eficient, care nu poate să nu îi placă creierului său de neamţ. Autostrăzi suspendate.
- De care?
- Din alea care urcă spre cer şi trec peste case. Nu tu pietoni, numai porumbei, nu tu treceri de nivel, nu tramvaie. Vara fac şi umbră, iarna feresc de ninsoare. Singura problemă este legată doar de avioane, dar pentru astea o să facem, în al doilea timp, un aeroport suprasuspendat
- Şi crezi că Klausică o să înghită toate astea? Că în finalul postării pomenea ceva de posibilitatea ca în caz de nereuşită, necinste sau proiecte la mişto să dea tupeistul pe mâna gheonoaiei Kovestina şi a DNAului ei blestemat ...
- Să aprobe el proiectul şi ne-om descurca mai încolo, că doar nu au ruginit chiar toate avioanele spre Antigua...
- Nu vreau, tată, nu vreau. Tu te-ai uitat la ce faţă de porc neîngrijit are? Nemaivorbind cum se îmbracă – deşi recunosc că la aşa o apariţie nu are probleme să parcheze la handicapaţi când m-o duce la mall...
- Ştiu Belinda, ştiu, spuse preşedintele, dar am apucat să promit. Ultima oară când s-a mai minţit în familia noastră a fost acum 500 de ani şi chiar şi atunci a fost vorba de un unchi prin alianţă, trei sferturi român, o optime ungur şi o zecime bulgar. M-a convins însă tânărul ăla cu ideea lui de suspendare a autostrăzilor şi de dragul de a nu mai auzi toţi porcovăţii claxonându-se, de a nu-i mai vedea luând-o pe linia tramvaiului sau pe sens interzis, nu am ce face, trebuie să te sacrific pe tine, fata mea.
- Dar nu e corect, tată, nu e corect. Tocmai acum când cariera mea urma să ia o nouă turnură, de când colegele de la Matinal şi-au dat demisia de onoare după scandalul cu păstârnacele înfipte în cur eu trebuie să plec în mai ştiu eu ce lună de miere o avea în cap gorila aia libidinoasă. Nemaivorbind de noua colecţie de toamnă-iarnă de tanga pentru intelectuale rasate pe care o să o pierd. Chiar nu e corect !
- Nu zic Belinda că este corect. Dar ştii că în cazul celor ca mine cuvântul de onoare este mai solid decât o parâmă legând un trabant. Tu crezi că mie îmi convine să am de ginere aşa o scârboşenie? Sunt convins că strămoşii mi se tânguiesc în Walhalla, dar măcar o să le pot explica faptul că sacrificiul tău a dus la prima reţea de autostrăzi suspendate de pe pământ.
- Mă doare în tanga de autostrăzile alea, papa; chiar crezi că le poate face atât de late cât să nu se găsească porcoveni să le blocheze parcând pe banda a doua sau luând-o pe contrasens? Ai să vezi că va fi tot la fel, ba chiar mai rău dacă ne gândim că de-acuma claxoanele or să vină din înaltul cerului, ca şi chiştoacele de ţigări, peturile goale şi flegmele.
- Fata mea, ajunge. Mâine este nunta şi cu asta gata. Vă luaţi şi voi doar o săptămână de miere ca să lăsăm omul să lucreze şi cred că nici nu o să intri în luna a treia de sarcină că eu o să tai panglica la prima autostradă. Pe la botez presupun că va fi gata a doua şi, până îl dai la grădiniţă pe ăla micul proiectul va fi gata. O să plesnească de ciudă vărul din Hanovra când o să vadă, o să plesnească.
Domnul Fărăfrică era din ce în ce mai îngrijorat.
La 1 an de la iniţiere şi după 3.2 miliarde de ţechini cheltuiţi, proiectul de construire al autostrăzilor suspendate, deşi extrem de coerent şi atrăgător în machetele ce îi erau prezentate o dată la 2 luni nu se materializase până acum decât în două schele ridicate de jumătate de an la intrarea în oraş pe care câţiva muncitori se bronzau, cu berile în mână şi încercând să nimerească cu peturile goale cofrajul la fel de gol.
Ginerele, domnul Garniţă, nu mai era de găsit de circa 9 luni şi întrebată, Belinda recunoscuse că această dispariţie urmase uneor certuri extrem de intense între cei doi.
Dorind să îl ajute pe bărbat în redesenarea stilului şi a garderobei acestuia fata preşedintelui se apucase să arunce pe foc, la sfatul mamei ei, sacourile ponosite, cadrilate şi peticite ale lui Hreb.
Supărat de a constata că toate contractele de exclusivitate, scutiri de vamă şi extrase de cont din buzunare au ajuns scrum, domnul Garniţă a chemat-o pe soţie şi i-a spus:
- Alei! femeie nepricepută! Ce-ai făcut? De te-a învăţat cineva, rău ţi-a priit, iară de-ai făcut-o din capul tău, rău cap ai avut! Că în loc să o laşi mai peltic cu gândeala te-a luat grija în sulă, ba ai ascultat de sfaturile altora, de m-ai nenorocit şi pe mine şi pe tine deodată ! Ca să nu mai zic de bieţii Babă şi Moş de la sediu. Eu trebuie de-amu să iau viteză, până nu-mi face tac-tu coaiele medalion, şi, dacă vei avea cândva nevoie de mine, atunci să ştii că mă cheamă John Johnson şi sunt prin Caraibe.
- Dar nu poţi pleca bărbate, că sunt gravidă.
- A, da, ai dreptate, unde s-a mai pomenit să plece bărbatul dacă e femeia gravidă.
- Păi vezi?
- Sigur,. Mă întorc eu, nu-ţi fă griji nu o să ratez nunta.
- Nunta? Ce nuntă?
- A fiului nostru. Sau a fiicei, că nu sunt din ăia care fac diferenţă. Te pup, nu uita, Johnson, Caraibe. Salutări lu tac-tu şi zi-i să pună totuşi limită de viteză pe autostrăzile alea din mintea lui, că asupra acestui punct nu ne înţelesesem niciodată.
Ghişeul era deschis, dar, deşi încercase să îşi dreagă vocea, pufnise, tuşise, strănutase şi chicotise, nimeni nu părea să îi dea vreo atenţie. Înarmată cu chitanţa şi factura Belinda aştepta nerăbdătoare, acum că îi venise rândul, ca femeia să termine de rezolvat urgenţa ivită, sperând numai ca lucrul acesta să se întâmple înaintea orei 13, oră la care, aşa cum era scris şi subliniat cu carioca roşie, biroul urma să se închidă.
Era fără două minute când forfecuţa reuşi în fine să îndepărteze ultima din pieliţele răsărite parcă peste noapte pe inelarul funcţionarei astfel că aceasta îşi făcu auzită vocea :
- Următorul vă rog.
- Eu aş fi la rând, doamnă, nu vă supăraţi.
- Plătit de impozite ? Taxe ?
- Nu… Dar ce, vreţi să spuneţi că oamenii fac coadă să plătească la stat ? observă uimită Belinda
Un hohot de râs se auzi din spatele ghişeului, ca şi a ghişeelor alăturate
- Doamnă, dumneavoastră veniţi cumva de pe Uranus ? vă întreb doar pentru că păreţi proaspăt coborâtă de pe nava-mamă, probabil prin acţiunea prea bruscă a neurolepticelor incisive pe care vi le dau terienii ăia în halate albe. Da ce, aţi vrea să ne ducem noi la ei acasă să facem coadă ?
- Mă rog, nu contează, am venit cu altă problemă…
- Ding !
- Ding? Ce ding ?
- E ora 13 şi s-a terminat programul, că e miercuri…
- Păi stau de jumate de oră să belesc ochii la cum îţi epilezi dumneata copita şi acuma îmi spui că s-a terminat programul?
- Doamnă, la noi miercuri e sfântă. Sfânta Miercuri, nici mai mult, nici mai puţin. Mă dă în judecată sindicatul dacă rezolv cetăţeni după finalizarea programului aşa că pa şi pusi, mai încearcă vineri.
Vinerea se dovedi încă şi mai sfântă. Programul de lucru era, la ora 10 când ajunsese, deja terminat şi nu existară blesteme, înjurături, tânguieli sau ameninţări care să producă clintirea cu măcar un fir de păr a ghişeului.
Dădu să iasă când un bodyguard milos, ţinând cont şi de sarcina ei vizibilă o trase deoparte :
- Doamnă, dacă aveţi ceva de rezolvat cred că este bine să veniţi duminică
- Păi ce să caut duminică, nu vezi că la ăştia miercuri e sfântă, vineri şi mai sfântă, presupun că duminica se aud îngerii cântând
- Păi asta este şi pentru că aţi venit, cum se numeşte în limbaj de specialitate, cu degetul în cur. Vorbim aici de bugetari, domni şi doamne necăjiţi cu salarii mici. Dacă s-ar mai ţine şi de program ar ajunge la o plată cu ora extrem de diluată. Dar dacă îi prindeţi duminică, cînd se mai strâng aici la o cărticică şi o bere, veniţi şi dumneavoastră cu ceva, un gest, un nimic şi nu mă îndoiesc că problema se va rezolva, că rar mi-a fost să văd aşa o aglomerare de competenţă ca la noi aici.
- Un nimic? păi şi ce să le aduc ?
- O furcuţă de argint, o vârtelniţă de aur sau o cloşcă de aur cu cioc de ametist, care să dea din cap, ar fi destul de potrivite, deşi pentru Ciocârlan, şeful serviciului s-ar putea să fie nevoie de ceva mai mult.
Ciocârlan studie cu atenţie, o dată şpaga primită, chitanţa, fluierând admirativ ca un colecţionar de pietre rare în faţa unui meteorit de pe Pluto.
- Fetelor, strigă el la subalterne, ia veniţi încoace să vedeţi ce am aici !
- Ce e puişor ? strigară cele două tinere
- Uite o chitanţă şi o factură ale lui Garniţă… Din care rezultă că omul a plătit cândva ceva.
Ochii celor două se umeziră
- Nu am crezut că o să văd aşa ceva până mor, spuse blonda, încheindu-şi fermoarul de la rochie
- Incredibil… ăsta e un ordin de plată în toată regula. S-a îmbolnăvit domnul Garniţă, doamnă ? se interesă şi roşcata
- Nu, dar a dispărut de vreo 2 ani şi, cum între timp am devenit gravidă aş vrea să dau de el să-i spun că va fi tată din nou. Am zis că poate dacă verificaţi această plată în sistemul dumneavoastră performant de calculatoare o să puteţi să îmi spuneţi cum să dau de el.
- Păi sistemul nostru este performant ca o scoică în nămol de când ni l-a schimbat tot el. Se blochează şi la solitaire, mai ales de când ne-a mai cumpărat şi antivirus. Dar nu este nevoie de atât de multă tehnologie să dăm de el, continuă blonda. De mult, până să mă îndrăgostesc de şeful, domnul Ciocârlan, am avut o scurtă relaţie cu Hreb. Extrem de scurtă de fapt dar, când a trebuit să plătească, mi-a zis că pe moment se grăbeşte, dar că îl pot găsi oricând doresc în Belize, sub pseudonimul de Hank Wiliamson
- Cred că te înşeli, spuse şi roşcata. Vezi, nici pe mine nu m- a lăsat indiferentă şi am avut o relaţie într-o seară, pe când, înainte să dau de şeful, mai mă întâlneam cu oamenii care mă sunau după anunţ. L-am prins şi eu într-o pauză financiară, dar mi-a spus să îl caut în Brazilia, că îl cheamă Gustavo Rodriguez.
- Ţie cum ţi-a zis că îl cheamă ? întrebă Ciocârlan
- John Johnson, în Caraibe, dar m-am uitat pe hartă şi nu am găsit o astfel de ţară. Mi-am zis că poate nu oi fi înţeles eu bine, da pe urmă am dat de chitanţa aceasta şi am zis că poate mă ajută să îl găsesc.
- Păi văd că este emisă dintr-un sediu PS,TD din Porcoveni… Un anume Babă sau Baba este beneficiarul… De ce nu încercaţi acolo ?
Reîntâlnirea dintre cei doi soţi a fost extrem de emoţionantă, mai ales după ce Hreb, la expunerea negului de pe ceafă, încetă să mai tăgăduiască. Garniţă arăta frumuşel, în ciuda bărbii lăsate să crească, a ochelarilor de soare şi a şepcii trase adânc pe frunte, deşi într-un fel uşor neliniştit
- Mă mai caută taică-tău? întrebă el, tăind un pic prea brutal explicaţiile pertinente ale Belindei privind a doua sarcină
- Zilele astea nu-i mai stă gândul la tine, crede-mă iubitule. Are probleme politice din ce în ce mai mari şi populaţia se revoltă aproape făţiş
- Zilele tiranului sunt numărate, observă Babă din jilţul de preşedinte
- Da ? ce s-a întâmplat ?
- Poporul şi-a dat în fine seama de greşeala făcută. Nicicând nu a fost asta mai clar decât atunci când tiranul a scos un grup de vasluieni din cârciuma înzăpezită şi i-a pus să dea zăpada. Un val de proteste a cuprins toată ţara.
- Poporul se trezeşte, încetul cu încetul, mai observă profetic şi doamna Moş
- Pe urmă i-a căşunat pe muncitori, mai observă Babă. E clar că-i urăşte, altfel nu văd de ce a a agresat drumarii ăia, luându-i din pauza de masă şi dându-le cu tablele în cap.
- Pretextând absolut jalnic că oamenii tocmai se treziseră din somn şi că i-a observat de două ore sprijinind târnăcoapele la umbră.
- Da, omul s-a dovedit un megaloman periculos. Cică ţăranii trebuie să se ducă la câmp, elevii la şcoală, muncitorii să tragă de utilaje, doctorii să consulte pacienţii, asistentele să le facă injecţii, cercetătorii să cerceteze, poliţiştii să prindă hoţi, practic nu mai există nici o categorie de populaţie mulţumită în tot Porcoveniul.
- Mda, observă şi fata preşedintelui, pare că tata nu a înţeles în profunzime acest popor. Oricum nu cred că mai este supărat pe autostrăzile tale, l-am auzit chiar într-o zi suspinând – « măcar ginerică mi-a făcut un pilon ».
- Oricum nu mai contează că am găsit soluţia. Am cutreierat lumea în lung şi în lat dar, sincer să fiu nicăieri nu ca acasă, observă, cu ochii umezi, Garniţă
- Eh, fiule, spuse Moş, chiar aşa ? nici măcar când sorbeai Pina Colada pe plajă şi frigeai pălmuţe pe curul indigenelor prin Bahamas nu simţeai cât de cât că dorul ţi se mai ostoieşte ?
- Ba da, partea aia era extrem de funcţională. Dar ce am constatat, şi vorba aceea acuma sunt un om umblat, este că la toţi veneticii ăia, la sfârşit trebuie să plăteşti. Că la băutură, la femei, casă, benzină pentru toate, la un moment dat trebuia să bag mâna în buzunar. Este incredibil, nu mi se potriveşte deloc şi mi-a făcut un dor teribil de Porcoveni.
- Dar, aveai bani, nu ?
- Ce contează asta ? e vorba de principiu la urma urmei. Ce plăcere poţi găsi să construieşti o vilă dacă o faci pe banii tăi ? să bei un pahar de şampanie dacă nu este moca sau măcar parţial de furat ? să bagi benzină în lamborghini dacă aceasta nu este cu măcar un dolar subvenţionată ? Aşa că m-am hotărât să vin acasă
- Da ce urmează să-i spui lui Klausică ?
- M-am gândit şi la asta. O să insist asupra aspectului complet neecologic al unei astfel de întreprinderi şi a faptului că în câţiva ani ideea de maşină va deveni caducă. O să-i propun ca în loc de autostrăzi suspendate să înlocuim străzile din Porcoveni cu canale, mai ales că avem deja un sistem de gropi extrem de funcţionale şi tot ce mai e de făcut este să îndepărtăm spaţiul dintre acestea. Gata cu maşinile, gata cu claxoanele, gata cu psihopaţii înjurându-se la stop. Băgăm un serviciu municipal de gondole şi trăsnim una- două făbricuţe de bărci şi şalupe de o să îngălbenească veneţienii de invidie. Nemaivorbind că or să aibă toţi porcoveţii unde să dea la peşte.
Babă şi Moş se uitau la el cu ochii umeziţi de emoţie.
Tânărul timid de acum doi ani devenise politician şi inimile lor trepidau de mândrie.