Primate dotate

Se spune că dintre primate specia umană este, la nivel de mascul, una din cele mai dotate. Că anii de evoluţie (sau designul divin) au condus la o pulă ceva mai mare decât ar fi fost necesară dintr-o perspectivă strict reproducătoare, ca o contrapondere adecvată calităţilor evident superioare ale partenerelor noastre, vizibile (dar mai ales audibile) încă din zorii preistoriei.
Eu fiind mai degrabă un evoluţionist sunt convins că presiunea selecţiei a apărut îndeosebi atunci cînd prima femeie a descoperit limbajul articulat, invenţie care s-a răspîndit în doar câteva secole la toate femeile primitive, ajungând la un moment dat şi la bărbaţi.
O dată ce aceştia au înţeles semnificaţia frazei „Asta-i pulă?” urmată de chicotit ceva din simplitatea guturală a mesajelor masculine şi din bucuria simplă a violului s-au disipat pentru totdeauna, generaţii întregi de vânători-culegători hălăduind distraţi prin savane, cu săgeata în arc dar gândul la pula lor batjocorită, victime sigure pentru felinele cu colţi, ele însele vânătoare-culegătoare, dar cu o dotare sexuală necontestată de femele.
În loc să ia exemplul gorilelor, mândre de haremurile obligate să le culeagă banane şi să îi purice în ciuda unor pulişoare de le-ar fi jenă şi hamsterilor de ele, masculul speciei umane, incapabil încă de a deprinde suficiente cuvinte articulate cât să riposteze adecvat („zi bogdaproste şi de asta maimuţă neepilată”, „taci femeie, că e încă patriarhat” sau „lasă asta, uite ce coaie am”) a preferat să se expună decimării în junglă.
Au rămas desigur unii membri privilegiaţi pe care translocarea cromozomială, mutaţiile punctiforme sau rugăciunile feminine la zeitate i-au făcut să se nască cu puloaie. Din motive neelucidate până acum acestora le era interzisă vânătoarea, pescuitul în ape adânci şi culesul de ciuperci, fiind preferaţi la activităţi de mentenanţă prin peşteri.
O anumită bunăvoinţă feminină faţă de ei a fost notată de toată lumea, îndeosebi de supravieţuitorii cu pulă mică întorşi cu mamutul în spinare, siliţi să constate cum aceeaşi primitivă, a cărei menstruaţie, cefalee şi proastă dispoziţie din cursul dimineţii crease necesitatea convertirii impulsului sexual în reprezentări rupeste mânjite pe pereţi este acum voioasă şi cu ochii strălucitori, genele proaspăt făcute, unghiile pilite, părul strâns în coc şi un oscior nou înfipt în nas.
Mai mult trântorii cu pula mare primeau mereu cotletul în timp ce vânătorilor cu pula mică le rămânea şoriciul şi din fructele aduse adesea doar sâmburii, plini de fibre şi vitamine, dar întrucâtva nesăţioşi.
Să ne mirăm că rata acelora dintre ei care se ofereau voluntar la sacrificii s-a dublat ?
Oricum, tanda pe manda, aceasta este, în opinia mea ştiinţifică, modalitatea evolutivă prin care am atins, ca specie şi fiecare dintre noi ca individ, această fălnicie cu care, recunoscători strămoşilor noştri, ne mândrim astăzi.

Leave a Reply

Your email address will not be published.