Reforma lui Băncioiu

Marele reformator din fruntea sistemului de sănătate românesc este desigur domnul Nicolae Băncioiu, un cadru tânăr și de nădejde al social democrației pontiene, supercalificat pentru postul care îl ocupă câtă vreme a absolvit facultatea de stomatologie, acea pepinieră de gânditori politici și strategi înăscuți ai sistemului de sănătate, capabili la o adică să plombeze orice gaură ar apărea, cu sau fără salvarea nervilor.

Omul este cu siguranță soi bun, nu ca alții din PSD suspectați de baroneală; nu are decât câteva case, niscaiva terenuri, ceva mașini așa că duce în general un trai modest, dar chivernisit, câtă vreme reușește măcar să economisească, an de an, mai mult decât câștigă.

Nu este un obișnuit al scandalurilor de presă, mai ales în perioadele când nu este în rut; ca atare cu mai mult decât cu o audiere în calitate de martor, la anchetarea unei rețele de prostituție de lux și sclavie sexuală de prin 2010, când nici măcar nu avea mintea de azi, tânărul nu a putut contribui mai mult la o socialdemocrație prin care au trecut corifei ca Oprescu, Vanghelie sau Mazăre.

Ca atare alegerea omului în funcția de ministru al sănătății a venit firesc și tot firesc și lin ar fi trebuit să curgă și dulcele mandat dacă nu ar fi existat și circumstanțele că, pe undeva cam egocentriști, medicii și asistentele au ales taman perioada lui de veghe și vremurile luminate ale cârmuirii dânsului pentru a începe a se agita cu tot felul de pretenții absurde, gen salarii măcar cât potcovarii și reformare a sistemului.

Așa că omul a început, prematur, cu doar câteva luni înainte de alegeri, să se gândească cum să rezolve probleme, nedreptate majoră pentru orice politician ar păți asta, dar mai ales pentru unul care are ca reazăm în lupta cu viața doar o minte neantrenată.

Și iată că, fermentată de nevoie, aceasta a început să rodească fel de fel de tuleie și de vlăstare, cum ar fi noua și fabuloasă idee de zilele astea, privind necesitatea prescrierii, în cote obligatorii, a medicamentelor ieftine.

Pentru că, dacă s-a lovit de ceva în fabuloasa lui carieră medicală, taman cu prejudecata concetățenilor săi de a presupune că medicamentele ieftine sunt mai proaste s-a lovit.

Cu grobianismul lor caracteristic, dublat de egoismul de a nu empatiza cât de puțin cu bugetul, pacienții de pretutindeni par a-și fi creat păgubosul și incriminabilul obicei de a prefera, alături de complicii în halate, medicamente scumpe și eficiente, practică ce nu își mai găsește locul în România modernă socialdemocrată.

Mica găselniță ministerială nu constă în redescoperirea medicamentelor ieftine, a logicii simple aflate în spatele tabletelor de aspirină bătrânească, a frecțiilor Carmol sau a ceaiurilor de mușețel sau coada soacrei, ci în ideea cotei obligatorii de prescripție.

Încă de pe vremea lucrărilor de amenajare hidrică a înaintașilor lor, când fiecărui țărănist, liberal sau legionar în reeducare i se dădea o cotă unică și obligatorie la Canal, socialdemocrații  adoră obligativitatea, desigur la alții, și o găsesc de obicei ca unică soluție de rezolvare a problemelor. Astfel lăsați în zeama lor medici ar putea continua cu atitudinea de răsfățați ai sistemului, îndopând pacienții cu fel de fel de produse Pfizer, Novartis sau Chemie Berlin când știe toată lumea că și Tunisia, Sudanul sau Uzbekistanul au propriile lor fabrici de medicamente, strategic așezate lângă ecarisaj, create tocmai pentru a oferi țărilor și miniștrilor de sănătate cu adevărat deștepți alternative viabile la oculta așa zișilor producători de medicamente de top.

Aștept cu nerăbdare primirea cotelor. Sunt optimist că mă voi încadra la sunătoare, decoct de gălbenele și extract din coji de bostan și că, împreună cu pacienții supraviețuitori, vom apuca alegerile de anul viitor, fără de care oameni ca Băncioiu ar fi siliți să se întoarcă la ei acasă, să amestece amalgamul și să își urmărească viziunile și ideile prin gura oamenilro, cu freza.

2 thoughts on “Reforma lui Băncioiu”

  1. Astia sunt cazuti pe scari cu capul in jos…. BOALA PACIENTULUI dicteaza medicamentele de care are nevoie pacientul, nu Ministerul! Medicul poarta raspunderea personala si totala asupra medicamentelo recomandate! Vrea Ministrul sa primeasca pacientii pe holul cabinetului stomatologic si sa aleaga medicamentele el si pseudo-echipa lui? Stie oare diferenta intre un cutit infipt in inima si un dinte care se clatina?

  2. D-le Doctor, sunteti o poezie, din aia, de-a lui
    Tudor Arghezi, ma bucur ca v-am descoperit, am sa va urmaresc postarile mereu! Hazul de necaz, ironia mai fina, mai de-a dreptul, ma face sa va citesc cu placere, mai ales ca sunt si eu una din victimile reformei si SIUI-ului integrat! Punem de o greva generala, cu medicii de pe toate palierele?

Leave a Reply

Your email address will not be published.