Într-o țară în care agresorii sexuali nu fluidizează circulația, respectiv în SUA, domnul Harvey Weinstein, un moșneag cu parale de 65 de ani din industria fimului, vrea prospătură.
Este firesc zic eu; omul respiră, îi bate inima și nu are nici una din genele implicate în instalarea homosexualității. Nici nu a ajuns la vârsta de 100 de ani dincolo de care cheful de sex, din câte am auzit, se mai ostoiește la bărbați.
Dacă ar fi trăit în România ar fi fost mai simplu; își punea un chipiu sau un anteriu și ieșea la agățat.
În SUA însă societatea este ciudat de atașată de unele convenții, cum ar fi consimțământul, astfel că activitatea omului a rezultat într-un singur futai zdravăn, respectiv al propriei vieți.
Omul este un exemplu, o inspirație și un mucenic.
Efectul final al încercării babalâcului de a-și rupe crisalida socială și a redeveni fluturașul excitat dintotdeauna a avut ca efect hastaguirea unui fragment important de femei corecte din punct de vedere politic, în state și aiurea, cu repercusiuni grave asupra bărbatului doritor de sex, chiar cu un abord mai nuanțat decât al producătorului american.
Până și Lavinia mi s-a părut că, uneori, se uită mai chiorâș la mine.
Slavă domnului că din patria amorului niște actrițe și celebrități cu mintea acasă și țâțele în față, în frunte cu Catherine Deneuve, au înțeles că dacă se interzice dreptul bărbatului de a fluiera, de a spune prostii și de a încerca, bietei tagme nu i-ar mai rămâne decât jocurile, berea și, eventual, un al treilea război mondial. Un risc prea mare chiar și pentru femei care, dacă sunt normale, taman de dorința și de încercările patetice ale masculilor de a o transmite au nevoie ca să facă diferența dintre frumusețea interioară și cea pentru care se duc la cosmetician, stilist, epilator și croitor.
Pentru că, o dată cu eventuala interdiție de a inoportuna este posibil și riscul, mai mare, de a interzice oportunarea femeilor. Risc care este tolerabil în SUA dar absolut intolerabil într-o țară adevărată, ca Franța.