Una din trăsăturile distinctive ale românilor cu sânge verde este dorința compulsivă pe care aceștia o simt de a preciza că între urmașii dacoromanilor care scuipă coji de semințe, aruncă sticlele goale de pet pe jos și se întrețin interjecțional cu maieul ridicat deasupra buricului pe teme sportive și țiganii care fac exact același lucru există o diferență calitativă majoră.
Că însuși termenul de ”rom” prin care o parte din țigani de autointitulează este o inacceptabilă uzurpare a dreptului nostru ancestral de a monopoliza toată familia de substantive care începe cu silaba ”rom”.
Că fără exodul pirandelor cu fuste înflorate și a profesioniștilor tuciurii cu mână iute, imaginea noastră de oameni serioși de factură dacică prin Europa ar fi cu totul alta.
Am trăit 16 ani într-un bloc de țigani. A fost o experiență dezgustătoare în urma căreia sunt convins că șansele mele de a prinde viu anul 2050 (momentul probabil în care marele proces al comunismului va fi declanșat) au primit o mare lovitură. Rău platnici până la nivelul în care se tăia chiar și apa rece. Scandalagii până în momentul în care chemai poliția și de obicei și după aceea. Nespălați și murdari cât să îți fie groază de fiecare dată când primeai pe cineva în vizită. Lipsiți de bun simț și de respect elementar pentru oricine și orice.
Mărturisesc că în zilele fără apă la WC singurul gând care îmi aducea un zâmbet pe buze era o fantezie ciudată implicând o variantă mai hotărâtă a mea, armament de ultimă generație, încărcătoare și câteva grenade defensive, din alea care aruncă schije în toate direcțiile, perfecte pentru nunțile și grătarele țigănești din fața blocului.
Dar dacă gândurile intime sunt libere, comportamentul meu public nu este.
Și dacă dreptul de a disprețui și antipatiza în sinea ta nu poate fi îngrădit, exprimarea pe forumuri a acestor gânduri nu este acceptabilă.
În plus am înțeles și faptul că, dacă stai să judeci drept, comportamentul țigănesc al vecinilor mei nu era atât vina lor, cât a societății.
La urma urmei ce împiedică colectivitatea să amendeze, să întrerupă utilitățile și eventual să evacueze rău platnicii dacă nu legile imperfecte, artroza cu care se mișcă justiția, nepăsarea legiuitorilor, în fapt contextul nostru românesc? Ce anume făcea scandalurile să continue dacă nu neimplicarea fermă a celor din jur și a poliției?
Atunci am realizat un fapt pe care românii noștri verzi nu par a-l înțelege, respectiv acela că țiganul este țigan numai și numai pentru că noi suntem atât de români - de neimplicați, de incapabili a crea reguli bazale și de a le respecta noi înșine.
Pare că nu există homofobi mai intenși decât cei cu propriile porniri refulate spre homosexualitate. Cam așa și cu disprețul nostru generalizat față de țigani care poate fi psihanalizat și ca fiind revolta noastră intimă pentru țigăneala din noi mai degrabă decât exasperarea de a nu putea integra niște oameni.
Modalitatea ridicolă și obsesivă prin care ne delimităm permaent de ei denotă mai degrabă speranța de a disimula țigănia încă netratată în mulți din cetățenii noștri cu ten mai palid într-o măsură mai mare decât credința că, expuși la un program corect și complet de integrare socială, nu s-ar reuși de fapt ca majoritatea țiganilor să devină cetățeni la fel de valoroși ca oricare dintre noi.
În plus nu îmi este clar cum gândește românul verde că se naște un popor. Or fi dovezi pe care eu nu le știu că noi românii suntem de fapt o linie eugenică pogorâtă din dacii de demult și, prin aceștia, din cine știe ce demiurgi extratereștri coborâți din ceruri să repopuleze planeta noastră?
Sau suntem de fapt corcituri dintre triburile cu nume diferite ale dacilor și mulțimea de hispanici, balcanici, italici, africani, orientali și alte nații din legiunile romane, urmate apoi de contribuția seminală a atâtor neamuri invadatoare cu ochi mai mult sau mai puțin oblici și cu părul mai mult sau mai puțin blond? Că sentimentul meu este că de fapt mereu de-a lungul istoriei noi ne-am corcit cu alții (fără că asta să fi fost un lucru rău până la urmă).
Nu neg că țiganii pot fi persoane neplăcute și, la nivel individual, nu poate fi incriminabilă dorința de a te feri de ei. Aceasta rămâne de fapt problema lor și tot a lor ar trebui să fie preocuparea de a schimba percepția.
Dar la nivel social nu putem afirma aceasta ca o regulă generală dacă nu vrem să adăugăm epitetelor de popor mic, isteric și ineficient și pe aceea de popor de xenofobi.
Mai ales că nu este deloc sigur că orice țigan este inferior oricărui român (eu am întîlnit o mulțime de țigani culți, deștepți și folositori) și că nici nouă nu ne place, atunci când suntem expuși la ea, discriminarea din partea altor neamuri.