Șanse de calificare intacte

 

Acum că emoțiile meciului de aseară cu Finlanda au trecut se poate în fine face o analiză cu picioarele pe pământ și har asupra evoluției, șanselor de calificare și forței de joc a selecționatei noastre.

Aș nota în primul rând că, urmare a execuției geniale a lui Hoban, locul nostru la baraj este asigurat matmatic, practic suntem 90% calificați având în vedere plevușca și ratații pe care i-am întâlni în acest ultim act (Irlanda, Ucraina, Albania, Slovenia, Suedia, Olanda, Turcia, Croația, Israel sau Bosnia neavând cum să pună cu adevărat probleme mașinii de pase, demarcări și reluări fulgerătoare gândite de domnul Neapuiu).

Important este că am scăpat, cu ajutorul lui sfântul Haralambie, patronul arbitrilor cu albeață și a sfântului Grigorie, cel care mai lasă în caz de curățenie sufletească a atacantului câte o minge la 2 metri de poarta goală dreptortodoxilor, de principala putere mondială fotbalistică a continentului, Finlanda, o echipă care a arătat și ieri că, dacă o pui să atace spre poarta ghinionistă de pe stadionul Național este capabilă a face ravagii chiar și în fața unui plan defensiv de calitatea celui pregătit aseară de generalul fotbalului românesc.

În plus unele ușoare hibe ale jocului naționalei au putut fi în fine diagnosticate, de la ușoara propensitate a picioarelor lui Keșeru de a rata la lovire centrul de greutate al mingii până la vulnerabilitatea aparentă a liniei noastre defensive, dacă este expusă la jucători adverși în mișcare, hibe ce vor putea fi cu ușurință eliminate înaintea finalei premature din insulele Faroe, atât prin ritualuri de alungare a lui Ucigă-l toaca cât și prin titularizarea mult așteptată a câte unui Mățel sau Tănase.

Aș adăuga și speranța ca domnul general să fi primit deja caseta cu jocul Ungaria – Faroe și că la ora aceasta disecția acestuia, analiza aprofundată și soluțiile privind contracararea vigurosului joc al insularilor să se fi așternut deja pe două- trei blocnotesuri.

Ca atare sunt optimist privind posibilitatea ca legendara noastră echipă să obțină egalarea și pe terenul redutabililor consumatori de heringi din Atlantic, egal care coroborat cu vreo zi de grație grecească sau, mai probabil, una de automuie ungurească să ducă echipa noastră acolo unde îi este locul, respectiv la turneul final din Franța pe post de pinata.

Și dacă în ultimul meci se întâmplă vreo nenorocire, dacă poarta adversă se va dovedi din nou îngustă și portarul advers lat dacă valkiriile vor arunca mingea printre mănușile lui Tătărușanu, nu voi dispera convins fiind că, la baraj, stejăreii noștri altoiți cu păpădie vor reuși să facă pasul decisiv, mai ales dacă uită în seara meciului să îl trezească pe Keșeru.