Scoaterea în afara regulamentelor a dezbaterii și a argumentației

Este un lucru destul de cunoscut faptul că, în Parlamentul României, dezbaterea este fudulie, votul este temelie.

Viziunea pesedisto-aldistă despre dezbatere în general, despre dezbaterea parlamentară în mod particular, a fost de altfel sintetizată în mod magistral de către domnul Șerban Nicolae cu vorbele : ”Eu am o poză în care dumneavostră faceți sex anal, acuma ce să facem?”. Pentru că, așa cum o înțelege actuala putere, democrația nu are nevoie de controverse, cât de poze care să vorbească sufletului socialdemocratului.

Acuma, să fiu sincer, nu cred că lipsa dezbaterilor în Parlament este, având în vedere calitatea umană a parlamentarilor români, o mare pierdere chiar dacă, infrecvent, câte unul din ei are luări de poziție de bun simț. Chiar îmi aduc aminte de vreo două, anii trecuți.

Dezbaterea este, la urma urmei, lucrul dracului; argumentul, de exemplu, are prostul obicei de a nu emana din numărătoarea voturilor cât din zbârnâitul neuronilor proprii, neuroni care la parlamentarul român ajuns în tabăra puterii sunt deja suprasolicitați cu coordonarea funcțiilor vegetative, a euforiei de a exista și cu antamarea aleatorie a centrului vorbirii. Nu ne-am dori ca, siliți să aglutineze și argumentație la tâmpeniile pe care le emit, susnumiții onorabili parlamentari să piardă temporar, urmare a numărului prea mare de celule cerebrale silite concomitent la efort, funcția vreunui sfincter esențial unei conviețuiri parlamentare de calitate.

Democrația socialdemocrată se bazează pe intensitatea, nu pe calitatea mugetului și, atunci când țara, adică Dragnea, o cere, atunci când modificări de importanță covârșitoare pentru aceasta, cum ar fi de exemplu punerea la timp a zăbalei armăsarilor, dar mai ales iepelor justiției, se găsesc sub presiunea cronologică a derulării dosarelor penale ale hatmanilor, cine mai are timp să schimbe idei în aula Parlamentului?

Pentru socialdemocratul la putere susținerea în parlament se bazează pe număr și pe înțelegeri politice, nu pe logică, dreptate, brainstorming sau alte prostii de genul acesta, care pot rezulta numai în trageri de timp și cefalee, așa că este firesc să se schimbe regulamentul parlamentului în această direcție, (mai ales că acesta nu duce lipsă de târfulițe politice capabile a negocia și vota orice principiu, câtă vreme din această negociere poate rezulta vreo mărgeluță cât de mică care să arate că la mijloc este vorba de dragoste adevărată, nu doar de ștromeleagul pofticios al puterii).

Este adevărat că prin acest nou ”succes” al coaliției simiene se pot desprinde două mici dezavantaje în viitor.

Astfel lipsa de dezbatere, deși excelentă din perspectiva unor democrați ca domniile lor, ar putea fi incriminată în timp pentru amendarea, pentru contestarea constituționalității și pentru invalidarea acestor legi, sau ale altora, după cum ar putea fi folosită împotriva lor, cândva, când poporul o consuma mai multă lecitină înainte de alegeri și i-o mai rări pe maimuțoi din legislativ.

Și, în al doilea rând, dacă tot nu dezbate, la ce ne-ar mai trebui Parlament? De ce nu ar ieși oamenii pe stradă să le ceară tuturor să se ducă în altă parte, de exemplu, pușchea pe limbă, la muncă utilă?

Dar sesizarea acestor aspecte este imposibilă în aceste momente în care pârâiala sfincterelor aleșilor puținilor români care s-au dus la vot face imposibilă eliberarea a atât de multor neuroni pentru gândire.

Leave a Reply

Your email address will not be published.