Semnificația ascunsă a manifestației colective

Semnificația politică principală a actualelor mișcări de protest din țară nu este, cum s-ar crede, aceea că numere din ce în ce mai mari de oameni tineri, dinamici și mai cerebrați decât concetățenii lor nesataniști, cer demisia premierului și a altor politruci nerușinați.
Semnificația derivă mai ales din faptul că miile de oameni din stradă nu susțin în fapt alt politician sau altă clică politică.
Pe vremea tinereții mele când și eu și generația mea făceam aceleași lucruri pe stradă, chiar dacă manifestațiile noastre se revendicau a fi apolitice, în fapt marea masă care se strângea în fața guvernului, pe străzi și apoi în Piața Universității avea o opțiune politică implicită, reprezentată de partidele istorice nou reînființate.
A fost o greșeală cu care a trebuit să trăim.
Camerele de luat vederi ale televiziunii aservite, TVRul de tristă amintire de atunci, ca și curvele jurnalistice ale epocii, cele care de altfel au pus bazele prostituției noastre de presă, încercau zi de zi și noapte de noapte să demonstreze această legătură și să o servească publicului rumegător ca dovadă a faptului că de fapt revolta noastră ar fi fost una dirijată din umbră de oculta partidelor istorice (în fapt, după cum a arătat viața, niște moșuleți extrem de blegi și complianți politicește).
Azi această obligativitate morală de a fi apolitic a fost ștearsă.
Și totuși nici un nume de partid sau de ”personalitate” politică nu trece de buzele tinerilor. Deși ar fi fost bine să fi existat.
Dar care să fie acest partid și mai ales cine să fie în lumea noastră politică cu adevărat personalitate? asta este întrebarea.
Care mișcare politică de la noi nu are corupți, pușcăriași, istoric de prostituție politică și reputație de poltronism în formă recidivată și agravată?
Ca atare, spre deosebire de noi la vârsta lor, actualii manifestanți sunt chiar apolitici ba aș supralicita și aș zice că sunt de fapt antipolitici. Improbabila lor victorie de fapt ar presupune ca cei vizați să aibă cine știe ce revelații și să-și dea demisia, eventual să facă sepuku, nefiind deloc clar ce vor lăsa în urmă, dar mai ales pe cine.
Ca urmare constat că revendicarea este ușor cețoasă și se leagă de un proiect, altfel generos, de a pune în ștreang marea masă a actorilor politici, pe pretextul că sunt niște trântori corupți și inutili, capabili doar de a suge viitorul din oameni cu voracitatea unor anofeli nedezlipiți de aorta banului public.
Oricât aș fi de acord cu asta (nuanțând poate doar ideea de ștreang cu altele mult mai ingenioase) nu pot să nu constat că acest manifest al mișcării nu are cum să răzbată până la capăt, poate și din cauza jandarmeriei.
Ca urmare presupun că aceste demonstrații în creștere vor rămâne, cum a rămas și Piața Universității pentru noi ăștia mai tomnateci, ca o amintire frumoasă a scurtului moment din viața lor în care au fost liberi să mărșăluiască pe bulevarde și au putut să ofere cu bannere, portavoci și răcnete clasei politice toată muia pe care aceștia o merită.
Un moment scurt și luminos a ceea ce probabil va fi, ca și în cazul nostru, aceeași viață de sclavi înhămați la căruța cu dinți pătrați a sistemului nostru politic și social.

One thought on “Semnificația ascunsă a manifestației colective”

  1. Semnificația derivă mai ales din faptul că miile de oameni din stradă nu susțin în fapt alt politician sau altă clică politică.”

    Ei na. Doar nu erai așa de naiv să crezi asta! Sigur că îi susțineau pe politicienii “de dreapta”, care dealtfel au și ajuns la putere reprezentați de “tehnocratul” Cioloș. Ce sens are să pretinzi că nu susțineau pe nimeni?!

Leave a Reply

Your email address will not be published.