Shahryar și Șeherezada

Shahryar era mulţumit de aspectul lui general.

Ochelarii de soare îi dădeau un aspect agresiv- curtenitor, amplificat de turbănelul de hipster, aşezat cochet pe urechea fără cercel ; kandura sa cadrilată era de asemenea specială, accentuând efectul lumbersexual pe care barba sa, deliberat nepieptănată de o lună îl conferea.

- Cum arăt, Hasan ? întrebă el

- Deosebit Măria ta, răspunse vizirul. Vă spun cu sinceritate că, dacă nu aţi fi sultanul, aş interzice prin edict de urgenţă atâta frumuseţe la un bărbat, fie numai pentru a ajuta concetăţenele noastre să ducă o viaţă fără gânduri vinovate.

- Serios? Nu crezi că totuşi existenţa acestui neg, răsărind din barbă ca atolul în nemărginirea oceanului, ar putea fi totuşi, în aprecierea vreunei sclifosite, uşor dezagreabil?

- În nici un caz majestate. În primul rând aproape că nici nu se vede, acum că aţi găsit soluţia lumbersexuală, mai ales dacă staţi aplecat. În al doilea rând, dacă doriţi opinia mea sinceră, mai degrabă adaugă decât ia din farmecul dumneavoastră, dând personalitate şi caracter figurii dumneavoastră puternice.

- Şi nici nu consideri, precum caricaturiştii ăia francezi, că urechile mele sunt un pic disproporţionate ?

- Blestem să cadă asupra ghiaurilor necredincioşi capabili de asemenea rânduri şi imagini ireverenţioase la adresa celei mai mari, mai frumoase şi mai sexy personalităţi mondiale.

- Să ştii că m-au durut cuvintele lor, dar nu atât de tare pe cât m-a durut caricatura aia cu mine dezbrăcat şi femeia aceea scrutând nedumerită cu lupa.

- Alah îi va pedepsi pentru neobrăzarea de a vă fi numit « piticanie clăpăugă » şi există cel puţin câteva mii de scrisori de la voluntare din tot regatul care afirmă, cu sinceritate, că dimensiunile mătărângei dumneavoastră le-au făcut să tremure noaptea, să lepede copii şi să fie galeşe cu soţii lor.

- Şi totuşi neobrăzaţii au continuat să scrie şi după ce au primit această spontană listă de solidarizare cu mine ?

- « Femeile mor după Shahriar, după cum le taie capul », un joc de cuvinte destul de grobian, dacă mă întrebaţi pe mine.

- Totul e din cauza Mărioarei, fie numele ei blestemat pe veci, observă şi sultanul în timp ce îşi pensa un fir de păr, apărut în vârful negului. Poate că ar trebui să faci ceva cu hebdomadarul ăla.

- Da, am şi trimis un comando de critici de artă spre Franţa. Mă aştept să ne parvină căpăţânile în orice moment de-acuma.

- Bine, constată şeicul, care extinsese spre interiorul luxuriant al urechilor sale activitatea de pensare.

Liniştea se lăsase în iatacul regelui în timp ce vizirul îşi amintea, cu o oroare care nu îl părăsise după atâţia ani, povestea Mărioarei.

Acum trei ani Shahriar era o persoană ceva mai echilibrată, îşi amintea Hasan. Se îmbrăca normal, ieşea la câte o bere doar o dată pe săptămână, iar de două ori pe săptămână dansa foxtrot.

Într-una din aceste ieşiri o cunoscuse pe Marioara şi, după cum îşi amintea distinct vizirul, fusese una din puţinele momente din viaţă în care îl contrazisese :

- Să ştii că e stofă de sultăniţă, mărturisise într-o zi Shahriar confidentului său.Ce zâmbet, ce maniere, ce frumuseţe şi cât de mult se topeşte când mă vede …

- Este doar o plesnitoare nenorocită ; o modoveancă coborâtă cu pluta de-a lungul Prutului şi pe care cele 10 vânturi ale infernului au adus-o pe meleagurile noastre, spânzura-l-aş pe căpitanul portului că a lăsat-o să acosteze

- Cum plesnitoare, nenorocitule, când ea mi-a mărturisit că a părăsit Vasluiul natal numai şi numai pentru că acolo virginitatea, după 15 ani, este pedepsită prin lege?

- Majestate, cred că aţi putea face loc în gândurile dumneavoastră şi posibilităţii ca domnişoara în chestiune să fi fost de o sinceritate suboptimală atunci când v-a relatat toate acestea…

- Vrei cumva să insinuezi că aş putea fi naiv ? se zburli, brusc iritat, regele

- O, nu, preamăritule, sunt convins că privirile dumneavoastră agere identifică adevărul la fel de uşor cum microscopul electronic găseşte ribozomul. Este o dotare naturală pe care mereu am invidiat-o la dumneavoastră. Nu, mă gândesc doar că termenul de « virgină » la ghiauri ar putea avea o cu totul altă conotaţie decât la noi credincioşii…

- Hai măi că e virgină, ţi-o zic eu. Prima oară când i-am arătat-o nici nu ştia ce să facă cu ea… a dus-o direct la gură.

- În orice caz, sire, poate că nu ar fi bine să o faceţi regina dumneavoastră mai ales că, dacă înţeleg bine ce îmi spuneţi, acum este legal până şi pentru ea să se întoarcă la Vaslui.

- Du-te tu la Vaslui, nătărăule, că ea nu pleacă nicăeri. Crede-mă, am fost o viaţă numai cu virgine, dar una ca asta nu am mai văzut niciodată. Aseară m-a aruncat din pat de mi-au ieşit bilele din cur şi alaltăieri am muşcat baldachinul.

- Ce noroc pe dumneavoastră că aţi nimerit-o virgină. Dar totuşi nu credeţi că vă pripiţi cu însurătoarea ?

- Eu zic că deja am întârziat prea mult, dragul meu Hasan.

Suferise mult la orbirea sultanului, atât în ziua nunţii, cât şi în cele 3 luni de mariaj în care Shahriar slăbise 10 kg, avea cearcăne vineţii şi abandonase practic treburile împărăţiei, numai şi numai pentru a profita iar şi iar de virginitatea împărătesei.

Îşi amintea, de parcă fusese ieri, momenul în care într-o dimineaţă şeicul îl abordase, schimbat la faţă :

- Hasan, am o problemă. Una mare de tot…

- Trăiesc ca să vă servesc, majestate.

- Cred că am nevoie de felcer…. De câteva zile mă ustură când mă piş şi, când nu mă piş de fapt mă piş…

- O scurgere, majestate?

- Da, foarte ciudat…

- Şi majestatea sa, regina ?

- Ea este bine. Mi-a zis că probabil m-a deocheat cineva şi mi-a zis să îi pun o fundiţă roşie. Cică este un remediu la toate tipurile de deochi la ea acasă.

Felcerul fusese de o cu totul altă părere.

Fusese un felcer bun şi, chiar cu capul pe buturugă fiind, ţipase sus şi tare că nu este el de vină pentru gonoree şi că, deşi probabil exagerat, el mereu interpretase textele din literatură în lumina că aceasta se ia pe cale sexuală.

Al doilea felcer nu insistase prea tare asupra epidemiologiei bolii, dar insistase ca Luminăţia sa să îşi odihnească o perioadă mădularul beteag până ce, cu ajutorul lui Alah, a poţiunilor şi alifiilor, ghinionista afecţiune va fi trecut.

Atunci s-a întâmplat nenorocirea.

- Hai să îi facem o vizită împreună Marioarei, să o mai înveselim, că este probabil distrusă, îl invitase Shahriar într-o seară. Ia şi cărţile de joc te rog.

Nişte icnete surde ieşind din iatac i-au oprit în ultima clipă.

- Da, Ahmed, da, se auzea vocea împărătesei… Nu te opri taman acum că-ţi dau sula la mrene …

- Da, măria ta, da. Dar mi-e frică să nu treacă sultanul…

- Lasă-l dracului de clapon clăpăug, că dacă îi mai văd nematodul ăla cu aere de sulă o dată, mă arunc în apă şi o iau spre Vaslui, la noroc. Mă piş pe ele de mătăsuri, bijuterii şi alifii că nu am mai văzut un puloi adevărat de când m- au dat de-a dura din Bârlad, că le-am îmbolnăvit regimentul de plăieşi. Bagă mare, că o dată vine cămila la oază…

Da, admise retrospectiv Hasan, o parte din modul de a fi actual al regelui era justificat.

Cu perceptivitatea lui înăscută de cârmuitor acesta trăsese concluzia că regina avea o relaţie extraconjugală şi, sub tortură aceasta recunoscuse că fusese virgină doar la urechea stângă şi numai din întâmplare.

O anumită deziluzie şi amărăciune privind femeile a devenit vizibilă de a doua zi după decapitare.

Tendinţe negre spre misoginie erau din ce în ce mai transparente şi Hasan nu ştia ce să facă să-l readucă pe linia de plutire.

Într-un final salvarea a venit de la un psihoterapeut renumit, specialist în terapie comportamentală, care a sfătuit pe sultan să abordeze gradat problema condiţionând progresiv acele comportamente care îi aduc cu adevărat satisfacţie în relaţia cu sexul opus.

- Băi, mie îmi place să le fut şi apoi să le tai capul, avusese într-una din ultimele şedinţe de psihoterapie o revelaţie Shahriar ….

Psihologul se schimbase la faţă şi începuse să bâguie

- Dar, majestate, cred că aţi înţeles un pic …

- Nu, nu, Yusuf, tu ai zis bine. Cred că asta e de mine de fapt

- Dar, majestate, pe undeva cred că această abordare …

- Eşti liber Yusuf… Şi aşa nu cred că mai îmi permiteam multă vreme şedinţele. Du-te, fii binecuvântat.

 

Trecuseră 3 ani de atunci.

Virginele eligibile începuseră să se cam rărească, nu era ca la început când era suficient doar să intre într-un bar ca să plece cu mireasa de braţ.

Lumea care asculta « Vocea Arabiei » şi «Arabia liberă » era convinsă de propaganda acestor agenturi asupra faptului că numărul mare de căsătorii regale din ultima vreme era dubios și că era mai bine să îşi trimită fetele tinere  prin alte ţări.

O perioadă terapia s-a bazat pe anunţurile din mica publicitate « Tânăr şeic, propietarul propriei turme de cămile, cu iataganul gros şi inima liberă, caută domnişoară virgină cu capul pe umeri pentru relaţie de durată », dar mai nou, pe măsură ce populaţia feminină se reducea, nici măcar în acest mod nu se mai puteau găsi cu uşurinţă femei de caracter.

Ajunsese să se epileze, să se ascundă sub ochelarii de soare, să poarte turbane hip şi să străbată, cât mai incognito era posibil barurie în căutarea permanentă a aleselor.

 

Se întorseseră obosiţi de la agăţat.

- Nimic, Hasan, nimic.

- Am văzut, prea luminatule. Aşa discotecă plină doar cu bărbaţi am mai văzut doar în unele cartiere din Amsterdam

- Nici o femeie, omule, nu mai zic să fie frumoasă sau virgină, cum îmi plac mie.

- Mda.

- Păi ce facem, că e aproape seară ?

- Nu ştiu, majestate...

- Bă tu eşti vizir sau clamă de prins părul ? Te pomeneşti că ţi-a intrat în cap că te-am numit pe criterii de frumuseţe... Asta e, te crezi frumos?

- Nu, majestate, sunt urât cu spume. Se sinucid cămilele de oroare când trec pe stradă. Nu e vorba de asta, dar cred că aţi terminat o mare parte din virginele din regat. Trebuie să mai aşteptăm să crească altele .

- Ce vorbeşti Smeagel ? Dar nu ai tu însuţi două fete?

- Eu. Da, dar nu cred că sunt suficient de frumoase... Cred că au moştenit gena urâţeniei de la mine

- Hai lasă că recunosc că aia mare, Dunyazada, te-a moştenit în toate aspectele, mai puţin chelia; decana de vârstă a virginelor din regat o să fie aia. Dar a doua, Seherezada pare destul de OK

- Trebuie să ştiţi ceva despre ea, totuşi

- Trebuie să ştiu pe dracu. Zi-mi doar atât: e virgină?

- Cred că nu mai este atât de virgină pe cât îi plac majestăţii tale femeile

- E, lasă, că nu e ca şi cum îmi planific nunta de argint cu ea ; nu mi s-o pleoşti de la o noapte cu o nevirgină

- Dar, sire, nu aţi vrea totuşi...

- Să înţeleg, Hasan, că viaţa fetei tale este mai importantă decât iubirea pe care o ai faţă de mine ?

- Nu, desigur, sire, nu.

- Rămâne pe diseară. Atunci.

 

Seherezada arăta destul de bine; era o femeie impozantă, cu formele izbind unduitor prin burka lungă şi mătăsoasă care o acoperea în întregime.

- Bună păpuşică. Eu sunt lumina şi ochii tăi, sultanul, Shahriar, mi se spune şi preamăritul şi o să vezi de ce. Poţi să îmi spui Shahy.

- Bună… Mi-a zis tata să mă prezint la luminăţia ta, răspunse vocea adâncă a femeii

- Da, bine ai făcut. Ştii probabil că sunt în căutarea unei femei pentru o relaţie serioasă. O relaţie care trebuie dusă până unul din soţi moare. Tu nu ?

- Nici mie nu îmi plac relaţiile atunci când unul din parteneri devine prea rece. Ai citit cred opiniile lui Coehlo despre subiect, presupun.

- Posibil să mă fi luat cu una, alta şi să îmi fi scăpat vreo două...

- Păcat, nici eu nu l-am citit propriu zis, dar soră mea o face şi îmi tot umple peretele cu citate.

- Neplăcut.

- Mai neplăcut este că uneori se apucă să picteze şi pisici, coşuri de flori şi ocazional pune şi mâncare. Mi-a făcut camera o cocină.

- Am auzit că frumuseţea ta face până şi soarele să se oprească pe cer. Te conjur, iubito, să îţi dai jos burka şi să îmi laşi ochii încinşi să îţi mângâie trupuşorul

- Cred că sunt exagerări, luminăţia voastră. S-a întâmplat numai o dată şi mai erau vreo câteva colege pe afară.

- Nu poţi vorbi câtă vreme te dezbraci?

- Dar, luminăţia voastră, sunteţi sigur. Că presupun că tata v-a zis de situaţia mea un pic mai particulară...

- Prostii copilo, nu-ţi fă griji de detaliul cu virginitatea, doar ştie tot regatul că sunt un bărbat cu vederi largi

- Mda, nu neaparat la asta mă refream

- Hai copilo că nu mai sunt tânăr. Înflorirea asta pe care o vezi crescând în şalvari nu o să ţină o veşnicie, mai ales dacă şiroim duşul rece al logoreei feminine asupra ei.

- Închide măcar lumina, majestate, dacă insişti, dar ştii nu că...

- Taci, frumoasa mea, spuse Shahriar, închizându-i gura cu un sărut pasional. Taci şi desfă-ţi naibii burka asta să poată să ajungă veveriţoiu la miez.

Săruturilor din ce în ce mai fierbinţi le făcu loc în sfârşit atingerea şi mai fierbinte a penisului.

Shahkiar tresări subit şi scoţând un urlet inuman se feri brusc la capătul patului

- Ce e asta pe Alah cel îndurător şi Mahomed, înţeleptul lui profet?

- Păi am vrut să vă previn, majestate.

- Ce să mă previi? Nu eşti Seherezada, fata lui Hasan?

- Ba da, luminate, dar numai de vreo 2-3 luni. Nu a fost timp încă de operaţie, că de-abia acuma am terminat cura cu hormoni.

- Hormoni? Da ce dracu eşti tu şi ce caută în burka ta cogeamitea buzduganul?

- Sunt, acum că mi-am depăşit confuzia şi mi-am regăsit identitatea, fata cea mare a vizirului. Ca şi luminăţia voastră şi eu îmi doresc să îl uit cât mai repede pe Ali şi măciuca lui şi zilele astea aştept un medic evreu, specializat oarecum în genul acesta de operaţii, să mă pregătească de măritişul cu luminăţia voastră.

- Măritiş? Măritiş?  Ce nuntă e asta când sula miresei e mai mare decât a mirelui?

- Am zis că ştiaţi. O fi uitat tata să vă spună, dar aparent nu a uitat şi să facă publică ştirea, că tot oraşul aşteaptă vestea cea bună

Brusc Shahriar admise că situaţia nu putea fi, oricât ar fi dorit, cu adevărat rezolvată în modul tranşant în care preconizase.

Analiză situaţia şi veni cu o idee:

- Uite am şi eu o propunere... Hai să le spunem la fraieri că m-ai ţinut la poveşti toată noaptea şi că nu am mai apucat să venim la nuntă. Dacă ţine, le spunem şi mâine la fel, vedem unde ne-o duce treaba asta.

Doar pune-ţi dracu burka aia pe tine o dată, stinge lumina şi stai mai departe...