Siria, Trump și specia umană

 

Ceea ce se întâmplă în Siria , nu neaparat zilele acestea, este doar specia umană la lucru.

Bombe, arme chimice, copii gazați, milioane de refugiați, zeci de mii de morți.

Omul, în latura sa josnică.

Incapabilitatea lui de a pune limite urii, ci numai iubirii. Business as usual de mii de ani.

În context alaltăieri se zice că forțele guvernamentale siriene au folosit arme chimice împotriva fiefului insurgenților, omorând inclusiv câteva zeci de copii și femei. De cealaltă parte se susține că, de fapt, chimicalele erau stocate de către insurgenți. Și că ei doar bombardau un pic patria, convențional, după cum este și normal pentru un guvern ales democratic.

Indiferent de realitate, câteva zeci de oameni au murit gazați.

Acum câteva zeci de ani, când SUA a atacat prima oară Iraqul, s-a pretins în prealabil că forțele iraqiene omorau bebeluși; mult după război s-a aflat că știrea era falsă. Acum mai puțini ani, când l-au rezolvat pe Sadam, americanii au pretins că acesta făcea arme chimice. Azi știm că nici asta nu era adevărat.

În context nu putem ști exact care este adevărul cu acest ”atac chimic”; poate a fost, poate nu, dar nu putem considera faptul că americanii susțin acest lucru ca fiind vreo evidență indiscutabilă. Și, prin implicație, vreun motiv valabil de intervenție.

Dincolo de asta însă sigur că un regim care își bombardează, chimic sau nu, opozanții, care include în ținte zone de civili, ar trebui dat jos, inclusiv cu rachete Tomahawk. Și dacă avem pe careva care are un exces de astfel de rachete, nu putem decât să ne bucurăm că, în loc să le caseze, le bagă în curul lui Al-Asad.

Pe de altă parte nu pot fi de acord ca un om, fie el sănătos mintal (ceea ce nu este evident în cazul lui Donald Trump) să poată bombarda pe cine vrea el, în funcție de cât l-a impresionat sau nu vreo emisiune de știri. Că nu știm exact la ce emisiuni se uită domnul și tare îmi este frică să nu vadă în vreo seară ”Dracula” și să îl impresioneze negativ.

Dar dincolo de toate acestea, în ceea ce privește Siria, în profunzime, nu putem decât să ne uităm ca proștii și să nu înțelegem de ce, într-un secol care se vrea iluminat, nu este posibil ca niște oameni responsabili, fie ei ruși, turci, americani sau sirieni nu se pot aduna la un loc și să găsească o modalitate în care oamenii să înceteze să mai moară aiurea.

La urma urmei cât de evoluați suntem ca specie dacă la bombe și omor nu putem răspunde decât cu bombe și omoruri mai mari?