Șpaga la doctor în România nu a apărut pentru că medicii sunt corupți și nesimțiți și nici pentru faptul că în lipsa ei marea lor majoritate nu și-ar mai face datoria.
Ea a apărut pentru că medicii sunt plătiți oficial mai puțin decât trebuie, decât sunt plătite alte categorii profesionale care nu au aceeași importanță și decât ar fi plătiți în țările decente din jur.
Motivul pentru care salariile sunt mici sunt legate și de politicieni dar sunt și legate de populație.
Politicienii nu consideră că alte categorii decât ei înșiși au importanță socială și ca urmare nu au încercat niciodată să schimbe realitatea moștenită din comunism în ce privește sistemul sanitar. Politicienii sunt mai interesați să poată spune că în țară există un sistem de sănătate disponibil pentru toți (în afară de ei, desigur, care nu se tratează în țară) și nu neaparat de funcționarea lui la parametri compatibili cu secolul XXI.
Populația care este nevoiașă, suprataxată și oricum lipsită de solidaritate (vedeți cum funcționează la noi sistemele de pensii, de îngrijire a bătrânilor, de protecție a handicapaților sau orfanilor) dorește orice, dar nu să fie expusă la costurile reale ale medicinii performante. În fapt oamenii ar dori ca salariile și dotarea spitalelor să se amelioreze, dar numai pe baza unor eventuale pungi de petrol sau a altor bogății naturale pe care ar fi slujba politicienilor să le găsească. Dacă ar fi vorba de a expune această populație la ce înseamnă de fapt cheltuielile medicale reale, la valoarea lor internațională, cu conotația previzibilă a unei taxări superioare, ar fi revoltă și năvală la vraci.
Ca urmare a acestor tendințe ferme ale mediului, medicii au trebuit să se adapteze, cum necum.
Nu neg faptul că posibil ca un procent de 1 la mie din medici să fie bogați din practicarea medicinei. Nu că asta nu ar fi în regulă.
Dar tot restul ”șpăgarilor” duc de fapt o viață într-o zonă financiară de gri-cenușiu; stau la bloc, conduc mașini demodate și mare lucru dacă mai prind vreo deplasare, de obicei la vreun congres pe afară. Medicii tineri nu știu unde o să locuiască și din ce o să își crească copii și singura soluție, în afară de bicisnica dar din păcate necesara șpagă, rămâne expatrierea de urgență.
Sistemul bazat pe șpagă este inerent rău. Este rău pentru medic, care ar prefera o plată la lumina zilei, nu numai pentru a scăpa de pușcărie, dar și pentru a putea să se bazeze pe niște bani, pe niște credite, pe o pensie. Este rea pentru pacient care, orice s-ar zice și s-ar face de către procurori, DNA, mass media sau concetățeni indignați, vor avea mereu problema ”dau un ban sau mă tratez funcționărește”. Și este rea pentru sistem care este confruntat cu acte medicale incomplete, prost plasate, cu cheltuieli inutile pe de o parte, cu risc de malpraxis, îmbolnăvire și stare proastă de sănătate pe de alta.
Nu este suficientă nici indignarea publică și nici târârea la eșafod a câtorva ”șpăgari”.
Trebuie pus ceva în loc, trebuie găsit un sistem de plată adecvat, trebuiesc cointeresați pacienții, populația ca beneficiari și, până la urmă, finanțatori ai sistemului și nu trebuie lăsată toată povara pe o mână de oligofreni, care se tratează în altă parte și cărora nu le pasă de sistem decât în măsura în care l-ar mai putea spolia prin vreun contract sau aranjament oneros
Nu cred că există categorie profesională în România care să își dorească un sistem medical fără corupția șpagei zilnice decât medicii înșiși.
Și nici nu există vreo șmecherie, de tipul procese și condamnări publice, care să mascheze vreodată această necesitate.
Leaderii mondiali au trimis niste trepadusi pe la noi care se straduiesc sa-si tina pozitia ca un yoghin debutant confruntat cu o asana dificila. Mai amuzant sau mai dramatic cand vezi cum le curg lacrimile de durere dar si de ura contorsiunii induse de incapatanarea noastra acerba sa rezistam modelului de medicina guvernamental “performanta”, doar inarmati cu un stetoscop de 2 dolari si unghiile erodate de “percutari profunde” sa identificam tumori pulmonare perihilare pe baza de “rezonanta, simt clinic si ureche de profesonist” . Interesant ca o meserie care-ti absoarbe aproape intreaga viata si gandire este retribuita prin milostivenie si caritate care uneori este intepretata drept mita. Daca am transforma medicina in ordin religios (cu toate beneficiile si oripilarile unei astfel de decizii) “spaga” s-ar numi pomana iar scandalurile de promiscuitate ar avea aceasi rezolutie ca si criza de pedofilie din biserica catolica: avertismente si trageri de perciuni in loc de divorturi dureroase si decizii penitenciare, greu de determinat care sunt mai injuste. Cred ca minoritatea cea mai persecutata in Romania este medicul, mascul, fara sustinere religioasa, familiala, lovit de divort, amenintat de penitenciare, de care daca scapa o sa moara ca un hommie straduindu’se sa descopere care model financiar se adapteaza marginalizarii sale sociale care face din preotul vodoo un nabab si din vraciul Marabou un Bill Gates al medicinii universale. Tin nefericire trendul de a plati un medic mai putin ca un mecanic bine antrenat in tarile vestice vine si din frustratia Eugenistilor ca medicii rezista eutanasiei si altor forme de exterminare in masa. Societatea civila anesteziata nu intelege ca atunci cand medici or sa se faca doar mecanicii ratati leadershipul eligibilitatii eugenice o sa lase natura sa solutioneze in mod spontan problema densitatii populatiei pe Terra.