Specialistul român

 

Ţara noastră s-a născut blagoslovită nu numai cu râuri, ramuri, viezuri, mânji şi femei frumoase ci şi cu o propensitate neobişnuită de a crea specialişti, experţi, gânditori şi filozofi.

Practic în ghiozdănelul fiecărui copil (dar şi în paharul în golire al fiecărui adult) născut pe acest meleag legendar stă diploma de specialist, certificatul de expert, masteratul de gânditor dar şi bâta verbală de filozof omniscient ultragiat. Român.

Motivele pentru care avem atât de mulţi specialişti sunt numeroase.

În primul rând faptul că, în ciuda camerelor de luat vederi de la BAC, este foarte, foarte greu să opreşti un român să termine o facultate. Sunt oricum multe facultăţi. În cadrul fiecăreia, ca profesor ştii că oricum individul va ajunge până la urma specialist, nu poţi lăsa tehnicalităţi de tipul că nu ştie nimic, nu îl interesează nimic şi nu gândeşte niciodată să îi strice viitorul. La urma urmei ai o reputatie de umanitate de apărat şi un interes de a spori şeptelul de specialişti mai tineri din domeniu. Ştii că dacă eşti al dracului se va închide facultatea din lipsă de muşterii, masochiştii hotărâţi să se tortureze cu examene pe bune sunt puţini, aşa că rişti să îţi predai la bătrâneţe balivernele doar nevestei.

În al doilea rând specialistul român nu işi supune prolificitatea regulilor stupide din alte părţi (studii controlate, dovezi, bibliografie şi simţ autocritic). Ca urmare el poate prolifera atingându-şi plenar nivelul de expertiză, profitând de abundenţa de amintiri, imaginaţie şi de capacitatea înnăscută de a verbaliza continuu. Devenind astfel un om cu păreri şi atitudini, deci un român pur sânge.

În al treilea rand, în lipsa specialistului român, cu bonomia, frica de dumnezeu şi capacitatea lui de a vorbi, vorbi, vorbi ar putea veni tot felul de francezi, americani sau palestinieni care să atenteze la fibra noastră naţională maltratând opiniile cu dovezi, aducând argumente pe ton calm şi construind lucruri prevazute a dura, fapte reprobabile şi agresive la adresa spiritului românesc, pe care cu greu le-am putea ulterior deteriora.

Aşa că vom continua cu experţii noştri în comunicare cu mioare şi relaţii cu ciobani ungureni şi meşterii noştri Manole cu ideile lor inovatoare de construire în vad inundabil.

Cutremurele ne vor fi prezise de Mărumreni; ele vor veni sau nu vor veni, dar măcar vom trăi cu uşurare neapariţia lor.

Specialiştii în medicină vor continua să amâne diagnosticele până ce tratamentul (ca şi pacientul) vor reveni acolo unde le este de fapt locul, în mâinile Domnului.

Experţii financiari ne vor explica cu acurateţe ca la chiori fluctuaţiile principalelor valute în zilele trecute şi vor estima cu preţiozitate că de-acum încolo va fi mai bine, mai rău si, uneori, tot aşa. Ceea ce în mintea noastră face sens, fiind spuse la televizor.

Gânditorii ziarelor vor continua să nu ne ofenseze cu adevaruri incomode şi greu de integrat, să ne explice atitudinile obligatorii şi mai ales să ne arate pe cine sa urâm, pentru a nu pierde acest filon de coeziune naţională.

În fine, marii filozofi ai politicii vor continua să ne împărtăşească din gândirea, ideile, sentimentele şi patriotismul lor, sub pavăza celor 2 km de autostradă pe an, 10 lei creştere de salariu pe cincinal şi sfertului de catedrală a neamului realizate deja.

Dar ce dracu? Decât să avem specialişti bulgari, unguri sau, şi mai rau, secui, eu zic că tot e bine că îi avem pe ai noştri. Os din oasele specialiştilor getodaci în politica externa şi războaie de acum 2000 de ani.