Resimt un moment de mândrie națională citind o statistică ce arată că într-unul din domeniile ecologiei aplicate suntem, de departe, pe primul loc în Uniunea Europeană.
Practic nici bulgarii nu ne – au putut depăși.
Astfel, conform Eurostatului, în 2014 circa 33% din locuințele românilor aveau toaleta în curte (față de 20.6% din bulgari, 7-14% țările baltice și deprimante cifre de sub 1% ale celorlalte țări, așa zis civilizate, ale uniunii.
Practic, dacă luăm în calcul numărul de locuitori mai mare al nostru față de principalii competitori europeni, putem concluziona că mai mult de jumătate din europenii care se cacă în păpușoi sunt descendenți ai getodacilor.
Acolo unde neamuri, altă dată mândre și viguroase, au devenit ciudat de dependente de canalizare, instalatori și hârtie igienică, insula de civilizație carpato dunăreană își manifestă și în acest secol confuz atașamentul de valorile tradiționale, de la latrina din șipci de brad la textura unică a frunzei de bostan strămoșească.
Nu pot să nu mă gândesc că acolo unde neamțul mormăie, suedezul icnește și italianul geme, în claustrofobie, doar românul nostru doinește de voie bună cu ochii la stele și gândul la răcoreala plăcută de sub șale.
Apreciez eforturile deosebite ale autorităților române de a conserva această viziune ecologică populară, eforturi concretizate într-un ritm cât mai mic de racordare a caselor getodace la diabolica și antiecologica invenție a canalizării, viziune care ne asigură, se pare, încă o jumătate de secol de acces neîngrădit la umblătoarea din fundul curții.
Pentru că ce poate căli mai mult un popor robust ca al nostru decât străbaterea cu pas mai mult sau mai puțin săltăreț a gliei strămoșești, fie vară sau iarnă, caniculă sau furtună, cu scopul de a genera pentru generațiile următoare coproliții necesari arheologilor viitorului atunci când aceștia vor încerca să probeze continuitatea acestui popor de seamă pe acest meleag legendar?