Târnosirea Almei

Moment de cruntă dezamăgire astăzi de dimineață.
Am deschis ușa de la terasă ca să iau o sticlă de apă de afară și, profitând de ușoara mea neglijență, Ivy a țâșnit afară, la activitățile ei specifice.
Am lăsat în consecință ușa deschisă și m-am concentrat pe parcurgerea etapizată a restului programului caracteristic angajatului în pregătire de servici (respectiv băutul cafelei, privitul în gol și murmurarea obsesivă a frazei ”De ce? De ce eu?”).
Am auzit afară obișnuita serenadă a obsedatului de Igor, motanul din vecini care și-a donat cu generozitate cromozomii lui Ivy acum câteva luni, și am zărit cu coada ochiului pe Alma ieșind languros, ca o milfă la băiatul cu pizza, dar nu am dat nici o atenție, hrănit și de înțelepciunea nevestei care m-a asigurat în mod repetat că o pisică cu textura, viața interioară și caracterul Almei nu s-ar crăci cu ultimul mustăcios ieșit din tomberoanele Tunariului.
Întrucât programul matinal de otrepizare a împrejurimilor de către Ivy părea a se prelungi, eu nedorind să las și după plecarea mea ușa deschisă, am ieșit să o caut și să îi aduc aminte că pisoii au nevoie de lapte, de povețe și, în cazul lui Hornbach, poate și de un șut, două în cur.
De Ivy nu am dat eu dar, atunci când am dat de colțul casei am zărit, desprins parcă dintr-o Kamasutra a felinelor, tabloul revoltător al unei îmbrățișări dintre Alma și Igor. Așa cum stăteau ei, ea pe spate, el călare deasupra, chestia, care ar fi părut o misionărească fâsâită la om, era din perspectivă felină o perversitate căreia îi mai lipseau frișca și biciușca să nu fie de-a dreptul condamnabilă. Mai ales cu pui în casă.
Am intervenit, ca un pește care a constatat bancnote false, asupra amorezilor încercând trimiterea nesimțitului peste buturi dar, ca de obicei acesta a scăpat.
În loc să stea și să lupte ca un bărbat pentru iubita lui, a fugit ca un animal.
Am luat-o pe Alma în casă cu dezamăgirea unui tată vitreg recuperându-și fiica din bodegă și m-am gândit îndelung dacă nu ar fi bine să îi lipesc un bilețel pe pielea prihănită, un bilețel pentru nevastă în care să scriu ”Nu îi plac motanii zici tu”.
M-am abținut totuși și am ieșit din nou în curte să o găsesc pe Ivy; nu de alta dar la cât de hotărât este Igor nu sunt sigur că faptul că ea alăptează ar face pentru obsedat vreo diferență.

Leave a Reply

Your email address will not be published.