”Toate analizele”

 

Lucrul în care pacientul român crede cu cea mai mare tărie este analiza medicală.

Alte prostii, gen dietă, mișcare, viață sănătoasă, respectarea prescripțiilor medicale, controlul periodic și păstrarea datelor vechi sunt din perspectiva lui doar niște șmecherii inventate de gilda medicală pentru a se exonera și a scăpa ieftin; ori, dacă este vorba de șmecherie, cine poate întrece un român adult?

De fapt și de drept între un RMN din cap până în picioare și un consult profesionist românul va prioritiza de obicei pe primul.

Nu vreau să minimalizez câtuși de puțin rolul analizelor medicale, mai ales că lucrez într-o ramură medicală în care diagnosticele de certitudine se fac, în vasta majoritate a cazurilor, pe bază de analize.

Ce vreau să spun este faptul că aceste analize sunt utile doar în contextul interpretării lor adecvate și că o analiză, oricât de scumpă, inaccsibilă și pretențioasă ar fi, în lipsa judecțăii integrative a medicului, nu are mai multă valoare decât hârtia pe care este tipărită.

Am cunoscut o dată o pacientă care avea diabet; care își făcea frecvent dozări de glicemie, hemoglobină glicozilată și altele pe care, culmea le și păstra. Ocazional el arăta la medici. Analizele ieșeau prost și pe măsură ce timpul trecea, și mai prost. Pentru că de fapt atât pacienta cât și medicii ei se mulțumeau să contemple rezultatele, fără ca cineva să schimbe ceva, ca și cum rolul analizelor este de a marca cu rigurozitate drumul spre infirmitate și coșciug, nu de instrumente pentru a modifica atitudinea.

Am întâlnit numeroase cazuri de pacienți care aveau o mulțime de analize făcute. De fapt mulți dintre ei ar fi putut tapeta o casă cu ele. Mirarea multora dintre ei însă era aceea că, acum că trecuseră atâția ani și atâtea mii de lei, starea lor de sănătate nu păruse a se ameliora. Ceea ce nici nu era de mirare, adesea bieții oameni neavând nimic.

Din punctul meu de vedere între o mie de analize scumpe și o analiză țintită pe o anumită problemă o voi prefera mereu pe ultima. Și, dacă va fi să fiu bolnav, aș fi mâhnit să îl văd pe medicul meu curant prescriindu-mi zeci de analize disparate, sugerând că bietul om habar nu are ce caută, în locul câtorva clar motivate.

Cu analizele medicale este ca și cu bombardamentul – mult mai bine unul țintit și eficient decât unul masiv și nediscriminatoriu.

În context sintagma ”toate analizele” apare foarte frecvent.

În mintea pacientului acestea funcționează ca un tricorder din Star Trek, acel dispozitiv pe care medicii stelari îl trec peste bolnav și care le spune direct diagnosticul, așa că șmecheria este să le faci pe toate. Poate că este scump, dar cine se calicește la sănătatea proprie?

În primul rând termenul de ”toate analizele” este o prostie; nu am contabilizat câte analize sunt disponibile pe Pământ dar cu siguranță acestea sunt cu zecile de mii. Nici unui pacient nu îi vor fi prescrise în întregime, nu pentru că nu ar merita ci pentru că majoritatea nu sunt relevante cu o situație clinică sau alta.

În al doilea rând nu există analize sau pâlcuri de analize care să asigure pe cineva 100% că nu se va îmbolnăvi. Există analize de screening, există unii markeri și parametri utili în a decela incipient disfuncții și există metode imagistice capabile a detecta neregularități la debut. Dar există și posibilitatea de eroare, atât la nivel de laborator cât și la nivel de interpretare, de analize fals pozitive sau fals negative. Există și posibilitatea decelării unor condiții, incidentaloame sau mici anomalii nesemnificative care să genereze noi proceduri, noi căutări și noi cheltuieli pentru ceea ce în timp se va dovedi nerelevant.

În al treilea rând nici o analiză sau grup complet de analize nu va putea înlocui bunul simț, cunoașterea biologiei, epidemiologiei, implicațiilor și valorii acestora de către un creier antrenat în asta și în stabilirea ordinei, bunei măsuri și relevanței datelor.

Cu timpul toți vom fi bolnavi și vom muri cândva. Nici unul dintre noi nu vrem ca asta să se întâmple și, în afara ajutorului lui Arsenie Boca, avem doar medicina și pe medici alături.

Dar nu trebuie să uităm că marea majoritate vom deveni cândva un caz depășit.

Ca să întârziem cât mai mult acest proces sfaturile mele ar fi:

- un stil de viață sănătos (sau, dacă alegerea voastră este diferită, cum este din păcate și a mea, asumarea posibilității ca în timp unele chestii să meargă rău).

- un bilanț periodic și puțin costisitor de manevre medicale (luarea tensiunii sau controlul ginecologic de exemplu) și de analize care să confirme lipsa diabetului, dislipidemiilor, afectărilor hepatice și renale, a diselectrolitemiilor și, după o anumită vărstă, a inimii

- prezentarea precoce la medic atunci când apar motive de îngrijorare

- găsirea unui profesionist capabil să îți explice ce caută, de ce și cum, care să te ghideze în sensibilul proces de selectare și cerere de analize, dar mai ales care să le aloce semnificație și atitudine terapeutică

- păstrarea și prezentarea la medic a istoricului medical, indiferent de cât de relevant ți se pare ție (și alegerea doar a acelor medici care se interesează de acesta)

- respectarea prescripțiilor medicale și abordarea medicului prescriptor ori de câte ori detectezi probleme

- exercitarea dreptului la o a doua opinie medicală atunci când prima opinie nu a părut satisfăcătoare.

Acest set simplu de măsuri vor fi, în opinia mea, superioare efectuării ”tuturor analizelor”.

Leave a Reply

Your email address will not be published.