Detractorii doamnei Carmen Daniela Dan pretind faptul că domnia sa nu ar fi chiar cea mai calificată persoană din România pentru a deține funcții publice, câtă vreme până pe la 40 de ani a jonglat cu fel de fel de funcții, de la secretară la funcționar bancar, în așezarea umană Videle, din Teleorman.
Oamenii aceștia răi se înșeală pentru că subapreciază grav fermentarea intelectuală și gnostică la care sunt expuși teleormănenii, îndeosebi dacă sunt pesediști. Viața a arătat că, o dată mielinizarea ajunsă într-un stadiu avansat, doamna ministru a reluat activitatea de pregătire profesională întreruptă câteva zeci de ani și a ajuns la nivelul actual de docție via Facultatea de drept a Universității Ecologice, urmată îndeaproape de licențe și de masterat.
Această frumoasă înflorire caracteristică teleormăneanului a permis ca doamnei ex-secretare să i se dea pe mână colectivități din ce în ce mai mari de oameni, de la Teleorman însuși, unde a servit patria ca prefect pe vremea lui Dragnea, până la toată țara pe care o servește actualmente ca ministru de interne, tot pe vremea lui Dragnea.
Pentru că vremea lui Drganea este lungă, mare și cumva ca piodermita intratabilă – greu de scăpat de ea.
Există, se pare, în cerealele acestei regiuni românești, Teleorman, o serie de alcaloizi și de substanțe prielnice care îi împiedică pe locuitorii regiunii să nu facă școli la bătrânețe, să nu promoveze în posturi din ce în ce mai importante politic și să nu conducă. Într-un fel Teleorman este pentru România cam ce este Montmartre pentru Paris, respectiv locul cu oamenii cei mai valoroși și mai creativi, chiar dacă nu neaparat în sens benefic.
Îmi pare rău de paucitatea sufletească a celor care gândesc faptul că ascensiunea doamnei în chestiune nu ara avea legătură cu factorii sus menționați, cu efervescenta competență și accelerata școlarizare a doamnei, cât cu persoana domnului Dragnea și implicatele fugăreli din trecut ale veveriței secretarelor din Videle de către acesta. Honni soit qui mal y pense.
Dacă oamenii brilianți, capabili a-și lua din tinerețe diplomele la facultăți prestigioase, s-ar înscrie în PSD, probabil că aceștia ne-ar fi miniștri. Așa cum se întâmplă însă, ca să îl parafrazez pe Humphrey Bogart în ”Casablanca” – ”We will always have Teleorman”.