Blog Mircea Drăgan

Joi 25 august 2010 ziarele şi televiziunile locale din Ploieşti titrau “Tentativa de sinucidere la Schuller” si “Un prahovean bolnav de cancer s-a aruncat de la etaj, din braţele doctorului“. Psiho-oncologia este o subspecialitate puţin înţeleasă şi foarte puţin exercitată în România. Ar trebui să funcţioneze în toate serviciile specializate de oncologie. Este regretabil faptul că se află la periferia preocupările medicilor oncologi, aproape deloc în vederile managerilor de spital şi nici în schemele de personal.

În pofida activităţii eroice şi benevole depuse după revoluţie, ani de-a rândul, de către d-na dr. Rodica Ivanov. Un valoros oncolog român emigrat la Paris. Aceasta a organizat cursuri gratuite de psiho-oncologie cu durata de un an, la Institutul Francez din Bucureşti. Au fost invitaţi să conferenţieze prestigioşi psihologi, psihiatri, medici oncologi, asistenţi sociali, preoţi de diferite religii, din Franţa şi din ţară. Cursul s-a finalizat cu o lucrare bilingvă în franceză şi română, ce a fost evaluată la Paris, eliberându-se o diplomă creditată de Colegiul Psihologilor şi de Colegiul Medicilor din România. Cursul s-a adresat psihologilor, medicilor de diferite specialităţi, asistenţilor medicali şi sociali, călugărilor şi călugăriţelor cu har şi dăruire în ajutorarea celor în suferinţă. Citeşte mai departe »

În limba de lemn a regimului comunist ni se vorbea despre “centralismul democratic”. Sintagmă cu conţinut antinomic pe care nimeni nu o explica. Ministerul Sănătăţii laudă tot într-o limbă de lemn, marea reuşită a descentralizării spitalelor din România. O retorică politică în care nimeni nu explică premizele de la care se pleacă şi ce consecinţe va avea acţiunea. Ca totdeuna în caz de eşec, nimeni nu va răspunde. Şi maternitatea Giuleşti este un spital descentralizat. Se vede cu ochiul liber ce dramă se petrece acolo. Nimeni nu răspunde sau poate va răspunde “româneşte” Acarul Păun.

Aparent se încearcă a se aplica acum şi la noi ceeace există în multe ţări cu tradiţie în medicină. Tare mi-e teamă însă că iar vorbim de forme fără fond. Cred că Guvernul României se spală pe mâini definitiv de responsabilitatea sănătăţii populaţiei. Se aruncă pisica moartă în curtea primăriilor. Este firesc ca o comunitate locală care se simte responsabilă să îşi decidă singură soarta. Numai dacă acei lideri locali doresc binele comunităţii din care provin. Sunt generoşi, altruişti şi dedicaţi locului şi au şi cu ce să o facă. Cum la noi de multă vreme în întreaga ţară, primăriile, fostele fabrici, şcolile şi spitalele au fost tratate mereu ca pe nişte sinecuri proprii, vaci bune de muls, considerate mormane de fiare vechi, bune de dus în faliment, mă cam îndoiesc că descentralizarea atât de trâmbiţată va aduce un spirit nou şi bun în sănătatea publică. Citeşte mai departe »

Motto: Spuneţi nu accidentelor rutiere

În România avem din ce în ce mai multe accidente auto, mai ales din categoria celor grave, letale. Statisticile ne spun că suntem printre primele ţări din Europa în ceea ce priveşte numărul deceselor prin astfel de accidente: aproximativ 8-10 pe zi. Ele se datorează în principal calităţilor “modeste” a factorului uman.

Se pot incrima: oboseala ce duce la adormirea la volan, viteza excesivă şi neadecvată la carosabil şi la condiţiile meteo, neatenţia cauzată de vorbitul la telefonul mobil, intensitatea prea mare a muzicii ascultate la boxele audio, controlul preventiv insuficient exercitat cu sisteme radar, aplicarea de sancţiuni mult prea mici celor vinovaţi, conducerea în stare de ebrietate, lipsa de respect faţă de regulile de circulaţie, actele de bravadă ale vitezomanilor şi snobismului lor motivat psihologic de dorinţa de a arăta anturajului cât sunt de şmecheri, de virili şi de bogaţi, lipsa de experienţă şi de conştientizare a pericolului potenţial la care se expun şi nu în ultimul rând lipsa de educaţie minimală şcolară, socială şi etică. Citeşte mai departe »

Hotărârea a fost luată recent în Franţa în urma unei decizii guvernamentale, după negocieri în cadrul consiliului său de administraţie. Informatii pot fi gasite pe site-urile Egora.fr si LesEchos.fr Din 72500 de posturi existente în 2009 vor fi reduse prin pensionare de vârstă alte încă 8400 de posturi. În acelaşi timp sunt prevăzute 250 de noi angajări. Măsura este justificată de eforturile Statul Francez şi ale operatorilor săi la constrângeri bugetare, având drept scop redresarea finanţelor publice. Chiar dacă preşedintele CNAM, Michel Régereau şi-a exprimat, ostilitatea faţă de numărul prea mare de reduceri de posturi, măsura are în vedere creşterea controlului asupra onorariilor pe care le primesc salariaţii CNAM.

Cuprinsul “Convenţiei dintre Stat şi CNAM, în perioada 2010-2013“, are câteva capitole şi paragrafe interesante, care ar trebui să pună pe gânduri decidenţii Guvernului României şi ai CNAS. Citez câteva dintre acestea: Citeşte mai departe »

Legea nr. 8 din 14 martie 1996; M. Of. 60/ 26 mart. 1996, privind dreptul de autor la articolul 2, precizează: “Opera intelectuală este recunoscută şi protejată…” Difuzarea, traducerea, utilizarea în scopuri ştiinţifice şi economice, este supusă autorizării autorului, sau celui care deţine prin achiziţionare dreptul asupra acestuia. Până la scurgerea timpului impus de lege, opera intelectuală nu poate fi introdusă în circuitul public decât cu autorizarea proprietarului. Capitolul III, art. 139 din lege, prevede: “Încălcarea drepturilor recunoscute şi garantate prin prezenta lege atrage răspunderea civilă, contravenţională, sau penală, după caz, potrivit legii”.

În protocoalele de aprobare ale medicaţiei antidemenţiale cuprinse în listele CNAS, cod G16 se prevede că pentru validarea diagnosticului de sindrom demenţial, este necesară utilizarea unor scale clinice. Prima recomandată este scala Folstein, numită prescurtat MMSE după denumirea ei în limba engleză “Mini Mental Status Examination”. Aceeaşi situaţie se regăseşte în “Ordinul Nr. 762/ 1992 din 31 august 2007 pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap”, emis de către Ministerul Muncii şi de către Ministerul Sănătăţi Publice. În acest caz, Autoritatea Naţională a Persoanelor cu Handicap, impune utilizarea scalei MMSE pentru evaluarea persoanelor afectate de demenţă Alzheimer la care se intenţionează acordarea statutului de persoană cu handicap. Scala a fost concepută şi a fost publicată de către autorii americani: Folstein MF, Folstein SE, McHugh PR în anul 1975 în Journal of Psychiatric Research 12: 189–198, 1975. Conţine 30 de itemuri. Sub scorul de 24 se poate prezuma faptul că persoana investigată este afectată de o posibilă demenţă. Citeşte mai departe »