Blog Mircea Drăgan

În luna ianuarie 2010 am primit din partea conducerii spitalului, în mod verbal, sarcina de serviciu, de a opera direct din cabinet în programul SIUI. Până la această dată operarea era efectuată de către compartimentul de statistică al spitalului. Nu am beneficiat de nici o instruire prealabilă asupra modului de operare. Măsura a avut multe efecte nedorite.Timpii alocaţi pacienţilor s-au scurtat pentrucă se opera în calculator concomitent cu efectuarea consultaţiei. Calitatea actului medical a scăzut. Pe lângă multiplele sarcini ce reveneau deja medicului şi asistentei, mai apărea una total nouă, laborioasă şi nenormată. Zgomotul făcut permanent de tastatură perturbă liniştea consultaţiei psihiatrice şi actul psihoterapeutic. Câţiva pacienţi ne-au atenţionat că suntem mai puţin atenţi cu ei şi că acordăm o atenţie mai mare calculatorului.

Spre deosebire de alte specilităţi clinice, psihiatria are stipulat în Contractul Cadru, prevederi speciale privind normarea timpilor activităţii şi valoarea punctajelor pentru consultaţia iniţială şi pentru cea de control. Lipsită de informare, asistenta de cabinet a operat datele ca şi cum serviciile de psihiatrie prestate ar fi fost ale cabinetelor din celelalte specialităţi clinice. La începutul lunii februarie, de la biroul de statistică mi s-a adus un document cu punctajul lunar realizat de cabinet pe luna ianuarie. L-am semnat, credul. Aşa cum spune zicala românească: ,,ca primarul’’. Punctajul a fost transmis Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate, în format electronic. Ca şi cum cabinetul spitalului ar fi un SRL, nimeni din spital nu a verificat şi nu a semnat pentru conformitate aceste documente cu valoare financiar-contabilă. După câteva zile am aflat cu stupoare faptul că raportarea noastră a fost eronată şi că eu sunt potenţial culpabil de o pierdere financiară. Pentru activitatea cabinetului de psihiatrie din ambulatoriu, datorită erorii comise de asistentă şi asumată de mine prin semnătură, spitalul a încasat de 2,7 ori mai puţini bani decât s-ar fi cuvenit să încaseze. Citeşte mai departe »

Suferinţa, boala, naşterea şi moartea se asumă de către fiinţa umană nu numai în plan fizic, biologic, dar mai ales în cel spiritual. Libertatea de conştiinţă este un drept cetăţenesc, constituţional. Practicarea unui anume cult religios, sau convingerile ateiste, sunt o chestiune personală, intimă. Aproape două decenii PMR prin oamenii înregimentaţi lui, a promovat o politică ateistă agresivă. De distrugere sistematică a bisericilor, a cultelor religioase şi de ucidere a feţelor bisericeşti.

În martie 1965 dictatorul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost condus pe ultimul său drum de un mare alai, care a fost ore întregi televizat în direct. Contrar întregii sale activităţii “revoluţionare” cortegiul său funerar a beneficiat de o impresionantă asistenţă religioasă în frunte cu Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Justinian Marina. Lucru perfect explicabil din punct de vedere uman. Botezat ortodox, personajul, în pofida concepţiillor sale politice marxist-leniniste, probabil că a păstrat în străfundurile sufletului său, unele îndoieli şi teama de ce va să vie după moarte. Dacă ar fi fost un ateu convins, ar fi lăsat ca ultimă dorinţă, precum alţi mulţi atei, de a fi înmormântat fără slujbă religioasă. Odată cu disoluţia statului comunist, societatea românească a revenit în mod firesc, în multe privinţe, la vechile obiceiuri şi tradiţii. Citeşte mai departe »

Stagiatura cu durată de trei ani, efectuată imediat după absolvirea facultatăţii de medicină, a început cu generaţia anului 1978. Era o generalizare a stagiului de internat, Aşa a fost ea denumită atunci de către Ministrul Sănătăţii, domnul Profesor .Eugen Proca. M-am aflat şi eu printre beneficiari. Acel sistem astăzi, se poate asimila cu stagiul de trei ani de specializare în medicina de familie. Mi-a folosit mult, chiar dacă am avut şi unele momente de nemulţumire. A fost o completare fructuasă a unor cunoştiinţe medicale teoretice, unele deja dobândite în facultate, cu activitatea practică supervizată de către medici de specialitate cu experienţă şi prestigiu. Indiferent de drumul pe care îl luau ulterior în viaţă tinerii medici era o excelentă experienţă profesională pentru viitoarea lor carieră. Că deveneau medici de ,,circă’’, de ,,intreprindere’’, sau dădeau concurs de secundariat.

Întâmplarea pe care o voi relata în continuare s-a petrecut cam prin luna iulie a anului 1980.Era în perioada în care efectuam stagiul de 6 luni de boli interne. Graţie excelentului simţ pedagogic al unui medic şef de secţie al Spitalului Judetean, aveam în custodie, un salon cu 6 paturi. O libertate profesională controlată. Internam, diagnosticam, exploram, prescriam medicaţie. Eram asistat şi îndrumat zilnic cu tact şi cu generozitate. Cam la 4-6 zile efectuam şi câte o gardă plătită la serviciul ,,Primiri Urgenţe’’ dublând medicul specialist de boli interne care superviza acest compartiment. Citeşte mai departe »

Bicicleta a fost inventată de baronul german Karl Dreis. Patentul datează din 1817. La început a fost construită din lemn, apoi din fier şi mult mai târziu din duraluminiu.

Velocipedul cum se numea iniţial, avea roţile inegale şi şeaua lângă roata mare din faţă. Forţa motrice se exercita direct asupra acestei roţi, prin pedale. Conducerea bunicului bicicletei era dificilă. Centrul de greutate fiind sus situat, echilibrul era greu de păstrat, iar efortul fizic al velocipedistului mare. Femeile erau dezavantajate, pentrucă purtau fuste lungi care le împiedicau la condus. In Ţările Române bicicleta a pătruns la finele secolului XIX. A fost îndrăgită de personalităţi de primă mână ale timpului; Delavrancea, Vlahuţă, Macedonski. Mia Mihăiescu, o frumoasă feministă, a devenit celebră sub porecla “Coana Miţa Biciclista”. Sfidând pudibonderia burgheziei timpului, se afişa cu nonşalanţă la plimbare pe Calea Victoriei, pe bicicletă. Şi-a căpătat astfel numeroşi admiratori printre bărbaţii din înalta societate. Citeşte mai departe »

Motto: “Time is money”

Dex-on line, defineşte termenul de birocraţie ca: Interpretare şi aplicare a legilor, a dispoziţiilor, a regulamentelor etc. numai în litera lor, fără a le înţelege spiritual; birocratism, funcţionarism. (În sens peiorativ).

Birocraţia este un mod de organizare statal, destinat administrării resurselor cu ajutorul unui aparat ierarhizat de funcţionari, care au atribuţii şi răspunderi instituţionalizate, prin intermediul unor proceduri şi norme. (Le Petit Larousse Ed. 1995; “Pouvoir d’un appaeil administratif…” pg. 167)

Multe state din antichitate şi până în epoca modernă, au fost reputate pentrucă au deţinut o birocraţie eficientă. Puterea politică este mereu obligată să organizeze un aparat birocratic, care să colecteze şi să dirijeze resursele către centru, pentru ca apoi acestea să fie realocate. Până la intrarea în epoca sa decadentă, Roma antică a fost un bun exemplu privind modul de funcţionare al sistemului său birocratic civil şi militar. Instabilitatea politică, cupiditatea, desconsiderarea normelor morale, au fost printre cauzele ce au condus la decadenţa imperiului şi la coruperea sistemului său birocratic. Citeşte mai departe »