Birocraţie medicală, sau medicină birocratică?
Motto: "Time is money"
Dex-on line, defineşte termenul de birocraţie ca: Interpretare şi aplicare a legilor, a dispoziţiilor, a regulamentelor etc. numai în litera lor, fără a le înţelege spiritual; birocratism, funcţionarism. (În sens peiorativ).
Birocraţia este un mod de organizare statal, destinat administrării resurselor cu ajutorul unui aparat ierarhizat de funcţionari, care au atribuţii şi răspunderi instituţionalizate, prin intermediul unor proceduri şi norme. (Le Petit Larousse Ed. 1995; "Pouvoir d’un appaeil administratif..." pg. 167)
Multe state din antichitate şi până în epoca modernă, au fost reputate pentrucă au deţinut o birocraţie eficientă. Puterea politică este mereu obligată să organizeze un aparat birocratic, care să colecteze şi să dirijeze resursele către centru, pentru ca apoi acestea să fie realocate. Până la intrarea în epoca sa decadentă, Roma antică a fost un bun exemplu privind modul de funcţionare al sistemului său birocratic civil şi militar. Instabilitatea politică, cupiditatea, desconsiderarea normelor morale, au fost printre cauzele ce au condus la decadenţa imperiului şi la coruperea sistemului său birocratic.
Câteva întrebări au fost şi sunt mereu de actualitate: care sunt limitele extinderii structurilor birocratice? Câte proceduri trebuie aplicate, pentru ca sistemul să fie eficient? Unde începe risipa de resurse şi funcţionarismul?
România este afectată de criza economică. Politicienii o afirmă şi caută/ propun soluţii de atenuare a acesteia. Paradoxal, în sistemul sanitar românesc asistăm la un dublu mesaj. Pe de o parte se discută despre economii la salarii, comasarea unor spitale, reducerea unor cheltuieli de personal, blocarea posturilor, inclusiv pentru medici. Pe de altă parte continuă risipa de resurse şi de timp. Paradoxal, chiar în scopul evitării risipei şi pentru raţionalizarea consumurilor, se adoptă din ce în ce mai multe măsuri birocratice. Excese ce conduc la cheltuieli suplimentare. Costurile directe nu scad, dar cresc costurile indirecte. Sunt împovăraţi mai ales pacienţii şi aparţinătorii lor, medicii, personalul mediu şi auxiliar, dar şi bugetele spitalelor.
Iată câteva exemple de acţiuni inutile, dar bugetofage privitor la timpul şi la banii consumaţi:
Se poate estima cam câte file primeşte un pacient ipotetic angajat cu carte de muncă, suferind de o depresie bipolară medie, ce este tratat într-o lună în ambulatorul de specialitate. 7 file de reţetă pentru 3 medicamente (un antidepresiv, un timostabilizator, o benzodiazepină); 9 file de concediu medical pentru trei tranşe de 10 zile de CM (un CM iniţial şi două prelungiri), 6 file de decont de cheltuieli. Dacă, bolnavului i se mai prescrie o electrocardiogramă şi un set minim de analize medicale, se adaugă încă 6 file de bilete de trimitere. Un eventual consult interdisciplinar la o altă specialitate, pentru o posibilă comorbiditate, mai adaugă 3 file de trimitere. Total per pacient, pe lună: 31 de file. Un adevărat dosar. Care este preţul acestora? Nimeni nu calculează. Unde se duc banii? Nimeni nu ştie. Mai trebuie adăugat faptul că fiecare dintre cele 31 de file a fost semnată şi parafată de medic. Dacă mai adăugăm şi trei parafe ce trebuiesc puse pe registrul de consultaţie şi una pe scrisoarea medicală către medicul de familie; contabilizam 35 de semnări şi parafări, pentru un unic pacient şi pentru o lună de tratament.
Dar dacă contabilizăm la un singur medic pe zi şi pe lună 10 astfel de pacienţi? Poate că ar fi necesară angajarea unui normator? Pot fi date multe alte astfel de exemple, de acţiuni şi de documente inutile şi împovărătoare ca timp şi ca bani. Ce birocrat a avut curiozitatea să calculeze costurile acestui sistem excesiv birocratizat?
Întrebarea legitimă este: "Qui prodest?"
Dex-on line, defineşte termenul de birocraţie ca: Interpretare şi aplicare a legilor, a dispoziţiilor, a regulamentelor etc. numai în litera lor, fără a le înţelege spiritual; birocratism, funcţionarism. (În sens peiorativ).
Birocraţia este un mod de organizare statal, destinat administrării resurselor cu ajutorul unui aparat ierarhizat de funcţionari, care au atribuţii şi răspunderi instituţionalizate, prin intermediul unor proceduri şi norme. (Le Petit Larousse Ed. 1995; "Pouvoir d’un appaeil administratif..." pg. 167)
Multe state din antichitate şi până în epoca modernă, au fost reputate pentrucă au deţinut o birocraţie eficientă. Puterea politică este mereu obligată să organizeze un aparat birocratic, care să colecteze şi să dirijeze resursele către centru, pentru ca apoi acestea să fie realocate. Până la intrarea în epoca sa decadentă, Roma antică a fost un bun exemplu privind modul de funcţionare al sistemului său birocratic civil şi militar. Instabilitatea politică, cupiditatea, desconsiderarea normelor morale, au fost printre cauzele ce au condus la decadenţa imperiului şi la coruperea sistemului său birocratic.
Câteva întrebări au fost şi sunt mereu de actualitate: care sunt limitele extinderii structurilor birocratice? Câte proceduri trebuie aplicate, pentru ca sistemul să fie eficient? Unde începe risipa de resurse şi funcţionarismul?
România este afectată de criza economică. Politicienii o afirmă şi caută/ propun soluţii de atenuare a acesteia. Paradoxal, în sistemul sanitar românesc asistăm la un dublu mesaj. Pe de o parte se discută despre economii la salarii, comasarea unor spitale, reducerea unor cheltuieli de personal, blocarea posturilor, inclusiv pentru medici. Pe de altă parte continuă risipa de resurse şi de timp. Paradoxal, chiar în scopul evitării risipei şi pentru raţionalizarea consumurilor, se adoptă din ce în ce mai multe măsuri birocratice. Excese ce conduc la cheltuieli suplimentare. Costurile directe nu scad, dar cresc costurile indirecte. Sunt împovăraţi mai ales pacienţii şi aparţinătorii lor, medicii, personalul mediu şi auxiliar, dar şi bugetele spitalelor.
Iată câteva exemple de acţiuni inutile, dar bugetofage privitor la timpul şi la banii consumaţi:
- Constituirea unui dosar dublu de dispensarizare pentru cazurile diagnosticate şi tratate de demenţă; Programul G16 (un dosar în cabinetul psihiatrului, unul la comisia de aprobare a CJAS).
- Raportarea dublă pentru fiecare pacient consultat la CJAS: pe suport de hârtie şi pe suport informatic( SIUI)
- Solicitarea pentru fiecare caz de psihoză, sau de demenţă, a unei trimiteri de la medicul de familie. Programul SIUI nu acceptă raportarea cazului ca prezentare directă, dar normele Contractului Cadru, o permit.
- Scrierea la fiecare pacient asigurat a câte trei file, pentru o reteţă compensată şi a patru file de reţetă, în caz de prescriere a unei benzodiazepine. În total 7 file de reţetă, pentru 3 medicamente compensate.
- Fiecare pacient consultat primeşte la finele consultaţiei un decont de chetuieli, efectuat în dublu exemplar.
- Eliberarea unui certificat de concediu medical se face pe hârtie autocopiantă în 3 exemplare. Prelungirea acestui concediu mai necesită încă alte trei exemplare de acelaşi fel. Cum într-o lună un pacient poate primi pentru aceeaşi boală şi 3-4 prelungiri, acesta înseamnă un consum de 9-12 file de certificatier.
- Trimiterile pentru analize, investigaţii paraclinice, consult interdisciplinar, sau pentru spitalizare se efectueză pe hârtie autocopiantă în dublu exemplar.
Se poate estima cam câte file primeşte un pacient ipotetic angajat cu carte de muncă, suferind de o depresie bipolară medie, ce este tratat într-o lună în ambulatorul de specialitate. 7 file de reţetă pentru 3 medicamente (un antidepresiv, un timostabilizator, o benzodiazepină); 9 file de concediu medical pentru trei tranşe de 10 zile de CM (un CM iniţial şi două prelungiri), 6 file de decont de cheltuieli. Dacă, bolnavului i se mai prescrie o electrocardiogramă şi un set minim de analize medicale, se adaugă încă 6 file de bilete de trimitere. Un eventual consult interdisciplinar la o altă specialitate, pentru o posibilă comorbiditate, mai adaugă 3 file de trimitere. Total per pacient, pe lună: 31 de file. Un adevărat dosar. Care este preţul acestora? Nimeni nu calculează. Unde se duc banii? Nimeni nu ştie. Mai trebuie adăugat faptul că fiecare dintre cele 31 de file a fost semnată şi parafată de medic. Dacă mai adăugăm şi trei parafe ce trebuiesc puse pe registrul de consultaţie şi una pe scrisoarea medicală către medicul de familie; contabilizam 35 de semnări şi parafări, pentru un unic pacient şi pentru o lună de tratament.
Dar dacă contabilizăm la un singur medic pe zi şi pe lună 10 astfel de pacienţi? Poate că ar fi necesară angajarea unui normator? Pot fi date multe alte astfel de exemple, de acţiuni şi de documente inutile şi împovărătoare ca timp şi ca bani. Ce birocrat a avut curiozitatea să calculeze costurile acestui sistem excesiv birocratizat?
Întrebarea legitimă este: "Qui prodest?"
12 November 2012 la 9:43 PM
Salut. Interesanta pagina. Itii prezint o pagina de anunturi gratuite: taman.ro anunturi gratuite
1 April 2013 la 2:17 PM
Eu nu inteleg un lucru?Am suferit o fractura maleolara,operata,4 zile spitalizare si inca 30 concediu medical.Dupa expirarea celor 30 zile medicul de familie nu mai poate elibera alt certificat de concediu.trebuie sa ma duc la sp militar pitesti fiind cadru militar si acolo aflu ca trebuie constituita o comisie care imi va emite urmatoarele 30 zile ei neavand sectie ortopedie.Nu am ajuns nici macar la cele 90 zile perioada pentru a intra in comisie si nu inteleg cum de poate cineva sa prelungeasca un cm dat de un doctor specialist in ortopedie si chirurg in situatia in care ei nu dispun de o sectie ortopedie.Mi se pare ca si cum eu as da un aviz favorabil zborurilor NASA doar pentru simplu fapt ca stiu care este Carul Mare si Carul Mic sau unde se afla steaua nordului.