Implant cu celule producătoare de insulină

Pentru a simplifica tratamentul cu insulină al pacienţilor cu diabet zaharat insulinodependent (DZID) s-au fabricat pompe ce se pot implanta sub piele. De exemplu, utilizând pe cea numită MiniMed 670G se poate programa cantitatea de insulină care se eliberează automat şi în funcţie de necesitate ea poate fi ajustată de pacient (care trebuie să introducă în aparat după meşe cantitatea de glucide ingerată) sau de medic (care trebuie împreună cu pacientul să decidă limitele dorite ale glicemiei, când trebuie mărită sau micşorată automat doză de insulină). Pompa este dotată cu senzori care detectează nivele anormale de glucoză şi cu un algoritm de răspuns, asemănător funcţiei normale a pancreasului, care ajustează automat doza de insulină.

Pompă de insulină este un pas înainte în tratamentul DZID dar insuficient pentru a creşte calitatea vieţii la persoanele care o utilizează, consideră cercetătorii. În prezent se experimentează tehnici prin care pacienţii să scape de grija administrării insulinei; ei petrec zilnic foarte mult timp cu controlul glicemiei, ajustarea şi menţinerea nivelului optim de insulină. (more…)

Pacemaker pentru tratamentul constipaţiei severe

Constipaţia este un simptom frecvent întâlnit în practică medicală în toată lumea, la ambele sexe şi la toate vârstele. Se afirmă că în jur de 12% din populaţia globului ar fi suferit de constipaţie. În definirea constipaţiei se iau în vedere frecvenţa scaunelor (> de 3/săptămâna), dificultatea la defecare (senzaţia de scaun tare, nevoia de a contracta muşchii abdominali în timpul acestui proces) sau senzaţia de defecare incompletă. Cauzele sunt multiple mecanice (obstrucţii) şi funcţionale (hipotiroidism, efecte adverse ale medicamentelor, ş.a.).

Aspectul scaunului normal, în constipaţie şi în caz de infecţie intestinală este bine figurat în scală de mai jos.

(more…)

Munca în echipă este o artă

Medicul, confruntat din ce în ce mai mult, în toate specialităţile, cu un număr crescând de pacienţi în vârstă, trebuie să recunoască la aceştia: particularităţile biologice, psihologice şi sociale, a patologiei, reactivităţii şi nevoilor specifice de asistenţă şi îngrijiri, probleme a dependenţei şi a soluţiilor oferite de structurile reţelelor medico-sociale existente.

Persoanele în vârstă au numeroase nevoi sociale, de sănătate şi de menţinere a bunei lor forme fizice şi psihice, cât mai îndelungat posibil. De aici şi utilitatea asistenţei multidisciplinare a bătrânilor, realizată de asistenţele monodisciplinare sinergice. Pentru ca multiplele tipuri de asistenţă a bătrânilor să fie cu adevărat sinergice, ele trebuie coordonate, iar resursele fiecăruia dintre membrii trebuie să fie cunoscute de către toţi ceilalţi componenţi ai respectivei echipe. (more…)

Doza optimă de antibiotic în septicemie

Septicemiile sunt afecţiuni severe cu mortalitate ridicată, în jur de 30% în cazul formelor severe şi peste 80% în caz de şoc septic. Incidenţa lor este în creştere şi se asociază frecvent cu cancerul de colon, de sân şi infecţia cu HIV/SIDA. Cercetările au arătat cum reacţionează corpul uman şi importanţa individualizării dozei de antibiotic în combaterea infecţiilor. Prescrierea antibioticelor se face de obicei pe bază dozelor standard calculate în funcţie de înălţime şi greutatea pacientului.

În spitale olandeze sunt tratate pe an în jur de 14.000 de pacienţi cu septicemie, dintre jumătate au forme severe şi sunt internaţi în serviciile de terapie intensivă. În jur de 28% dintre pacienţii cu forme severe decedează la scurt timp de la internare şi după un an de la punerea diagnosticului decedează în jur de 40%. Esenţial în tratamentul de succes este iniţierea la timp a antibioterapiei şi folosirea antibioticului şi dozei adecvate. (more…)

J. Turpin: “A îmbătrâni înseamnă a avea din ce în ce mai mult nevoie de medicamente şi din ce în ce mai puţine posibilităţi de a le suporta”

lingurita-cu-medicamenteCreşterea numerică a persoanelor vârstnice şi consecutiv, a consumului de medicamente, modificările morfofuncţionale ale organismului vârstnic care pun individul în alte raporturi cu medicamentele, diferite de cele ale indivizilor sub 50 de ani, polifarmacia (polimedicaţia) impusă de polipatologia (polidiagnosticul) cunoscută a vârstnicului, au impus individualizarea farmacogeriatriei ca pe o necesitate. De subliniat că farmacogeriatria nu studiază produsele farmaceutice specific geriatrice, până în prezent neexistând medicamente cu efect specific geriatric – mai întâi pentru simplul motiv că nu cunoaştem cauzele şi mecanismele îmbătrânirii şi, în plus, medicamentele au efecte, deşi variabile, la toate vârstele – ci specificul farmacocineticii, farmacodinamicii, farmacotoxicologiei şi al principiilor de administrare ale medicamentelor în practica geriatrică. (more…)

Despre fiziologia vindecării plăgilor

plagaProcesul de vindecare al plăgilor parcurge 3 etape fiziologice, predictibile, în care sunt implicate celule şi citokine specifice:

  1. Faza inflamatorie debutează cu realizarea hemostazei, durează 4 – 6 zile şi se manifestă clinic prin edem, eritem, inflamaţie şi durere. Vasoconstricţia iniţialǎ împreunǎ cu activarea coagulării, a cascadei complementului şi a trombocitelor, sigilează vasele de sânge, formează cheagul şi opreşte sângerarea. Ulterior, degranularea trombocitelor eliberează factori chemotactici şi de creştere care atrag în plagă neutrofile, monocite şi fibroblaşti. Prostaciclinele şi prostaglandinele produc vasodilataţie şi favorizează diapedeza prin endoteliul vascular. Activitatea bactericidă a leucocitelor este continuată de monocite care se transformă în macrofage. Acestea debridează plaga şi produc interleukina 1 (IL-1) şi factorul de creştere a fibroblastelor şi a celulelor endoteliale (fibroblast growth factor – FGF). IL-1 şi FGF stimulează angiogeneza prin migrarea şi diviziunea celulelor endoteliale.
  2. Faza proliferativă durează între zilele 4 şi 24, se caracterizează prin apariţia ţesutului de granulaţie şi închiderea plăgii prin apropierea marginilor şi epitelizare. În această fază, fibroblastele migrează în matricea de fibrinǎ din cheag şi produc glicozaminoglicani şi proteoglicani – substanţele de bază pentru formarea ţesutului de granulaţie şi a colagenului. De asemenea, fibroblastele asamblează moleculele de colagen în fibre şi benzi care conferă rezistenţǎ viitoarei cicatrici.
  3. Faza de maturaţie începe la 21 de zile, după ce s-a terminat epitelizarea şi poate dura până la 2 ani, timp în care fibrele de colagen se reorientează conferind rezistenţǎ cicatricei. În această etapă predominǎ depunerea de colagen: colagenul tip I înlocuieşte colagenul tip III până ajunge la proporţia normală de 4:1 din tegument. Remodelarea continuǎ sub acţiunea metaloproteinazelor, cu reorientarea fibrelor de colagen în direcţia liniilor de forţǎ care se aplică pe cicatrice, cu creşterea rezistenţei sale până la un maxim de 80% din cea iniţialǎ.

(more…)

  • RSS
  • Facebook
  • Twitter