Vreau o ţară ca afară…

Nu este o lozincă paşoptistă, deşi poate că ar putea să fie, ci este titlul ultimului single al trupei Vunk, formaţie rock românească, care cântă, zic eu, destul de bine (pentru curioşii peste 40 de ani care nu au auzit de Vunk sau Vank, le sugerez să-i caute pe youtube şi să-i asculte). Dar, ca orice cântecel românesc, şi acest single reflectă probabil un lucru adevărat din sufletul tineretului de astăzi, pe care cei mai în vârstă, mai ales cei care conduc organizaţii din ţară ar trebui să-l audă şi să-l înţeleagă.

Am urmărit cu îngrijorare, stupoare şi câteodată dezgust, articolele şi emisiunile care discută şi blamează plecarea medicilor din România. Acestea, în ultimele luni au fost parcă mai multe decât niciodată. Am scris despre plecarea medicilor şi mi-am exprimat o părere într-un alt articol, şi nu vreau să reiau aceleaşi idei aici.

Nu se poate totuşi să nu le spună nimeni celor care-i pun la zid pe medicii care pleacă din România că aceştia nu pleacă din vina lor. Nu se poate ca aceşti medici să fie separaţi de restul, arătaţi cu degetul, blamaţi şi făcuţi vinovaţi de toate problemele de acum din sistemul românesc de sănătate. Şi medicii tineri care emigrează, la fel ca şi băieţii de la Vunk au visat şi vor spitale că afară, vor salarii că afară, vor posturi că afară. Emigrând îşi realizează ceva din vis. Ajung să lucreze în spitale bune, au salarii bune, au posturi. Dar sunt afară, şi acum sunt daţi afară şi de societatea românească.

Cui ajută blamarea medicilor care emigrează? De ce trebuie împărţiţi acum doctorii în cei care vor să plece şi cei care vor să rămână cu orice preţ? Chiar ar rămâne cineva în sistemul de acum, de la noi, cu orice preţ, dacă ar putea să lucreze într-un spital că afară?

Problema nu este că un medic tânăr doreşte şi reuşeşte relativ uşor să emigreze. Acesta este o consecinţă şi nu o cauză a problemelor din sistem. Problema este că liderii sistemului (care nu au emigrat niciodată) nu ştiu cum să facă să avem o ţară că afară. Sau poate că ştiu dar nu vor acest lucru. La urma urmei de ce să avem o ţară că afară, ţara noastră nu e bună aşa cum e? Ce vrei tu este doar în străinătate. La noi nu se poate. Tu unde te crezi? Dacă pleci, lasă că vii tu înapoi şi ai să vezi cum e…

Nu este greu să avem o ţară ca afară. De câteva luni colaborez într-un proiect pilot cu un spital (privat, ce-i drept) din Bucureşti, unde vin, văd, discut, consult şi tratez pacienţii exact ca la Londra. Vineri dimineaţa am consultaţii în Londra, sâmbătă sunt la Bucureşti, iar luni din nou pe frontul serviciului naţional de sănătate din centrul Londrei. Este uimitor să vezi cât de satisfăcător se pot rezolva problemele medicale româneşti aplicând întocmai protocoalele sistemului britanic.

Acest proiect a fost posibil doar fiindcă managerul instituţiei a vrut consultaţii ca afară, s-a folosit de experienţa medicilor români de afară şi a avut deplină libertate de decizie. Satisfacţia profesională de a oferi consultaţii unui grup limitat şi ultra-selecţionat de pacienţi din Băneasa este deasupra oricăror recompense financiare minore şi a oboselii unei navete de noapte cu o cursă low-cost. Este o satisfacţie limitată doar de faptul că aceste lucruri nu se pot face mai des şi pe gratis, pentru un număr cât mai mare de pacienţi.

În concluzie, poate, dragi conducători, nu-i mai arătaţi cu degetul pe cei care pleacă, ci plecaţi voi. Lăsaţii pe cei cu viziune şi capacitate managerială să conducă şi să construiască sisteme care să integreze şi să valorifice din experienţele existente, nu să separe şi să învrăjbească. Cred sincer că este unul din modurile în care se mai poate schimba ceva…

4 comentarii la “Vreau o ţară ca afară…”

  1. Clarisa a scris:

    Ce eliberator, așa de duminică dimineața! Mulțumesc, m-ați motivat să învăț și azi, ca să pot ajunge într-o țară (ca) afară, fără să mă simt vinovată. 🙂

  2. Mircea Dragan a scris:

    Bine scris.Dar cu dus intors.In nici un caz nu este eliberator.Mie mi se pare ca al nostu coleg incerca sa culpabilize pe cei care conduc destinele altora si sa deculpabilizeze pe cei care doresc un alt destin si aleg sa plece ,,afara”.Bine face, nu zic nu.
    Din punct de vedere personal acesta este in drept la libertate.Din punct de vedere al spiritului national, cel pe care mereu il aplaudam numind trecutul mare, si asteptand in van marele viitor, este o lasitate. Mai ales a adevaratei intelectualitati pe care mereu o invocam ,care e sublima,dar lipseste cu desavarsire.

  3. Florian Popescu a scris:

    Mama mea a decedat la data de 23 octombrie 2007. In ultimul an a fost extrem de bolnava, s-a aflat la pat dupa un accident vascular, nevazatoare de gradul I, la care s-a adaugat o alterare destul de severa a discernamantului. Avand in vedere ca intamplator am descoperit faptul ca nu se plateste vreo taxa de succesiune daca aceasta este facuta in cel mult 3 ani de la deces am intreprins in cursul anului trecut demersurile necesare incheierii acesteia. Din pacate am avut neplacuta surpriza ca sa aflu ca mama mea ar fi incheiat un act de vanzare-cumparare, in favoarea unei verisoare, a imobilului in care locuiesc de cand m-am nascut, adica de 40 de ani. Am atacat acest act prin intermediul unei actiuni in instanta. Pentru acest demers am mare nevoie de o copie dupa fisa medicala a mamei mele, unde figurau diagnosticele bolilor suferite, medicamentatia si modul de administrare zilnica a acesteia. Cu toate ca am facut 3 solicitari oficiale fostul medic de familie refuza eliberarea acestei copii pretextand faptul ca aceasta fisa nu mai exista. Am aflat ca ar exista o prevedere care obliga pe medicul de familie sa pastreze timp de 5 ani fisa medicala a unui pacient decedat, am tot cautat cadrul legal si nu-l gasesc. Va rog mult de tot sa ma ajutati in acest sens spunandu-mi daca exista aceasta precizare, in ce lege, eventual si articolul, daca nu cer prea mult. Va multumesc anticipat.

  4. Dana Iesan a scris:

    Tudor, buna ziua si bine te-am regasit!

    Ai datele mele, te rog un semn, pe curand.

Comentează acest articol