Ali Baba, fluturașul și cei patruzecișiunu de politicieni

Ali terminase de măturat și se oprise o clipă să își tragă sufletul, pe jilțul președintelui organizației. Imprimată în profunzimea plușului acestuia, conturul și căldura curului marelui om era cvasipalpabilă și, pentru o clipă, Ali se pierdu în reverie, adresându-se gesticulând cu Parkerul găsit pe masă unei adunări imaginare de supuși :

”Vă mulțumesc pentru încredere, realegere și vă respect dorința de a vă manifesta admirația prin pupături și săruturi franțuzești. Promit să mă epilez mai bine data viitoare și înțeleg dificultățile pe care un cur păros le-a ridicat în calea sentimentelor dumneavoastră. Acum însă, cu scuzele de rigoare, o să rog pe toată lumea să iasă, că e treabă, mai puțin Morgiana pe care o să o invit să pună mâna pe microfon ca să trecem în revistă împreună, cu răbdare, pozițiile alternative pe care le propune președintelui”

Pulsația din șalvari însoți, ca de obicei, gândul la frumoasa președintă a organizației de tineret și, pentru o clipă mintea îi zbură la tot felul de probleme de doctrină implicând biroul de mahon, persanul de sub el sau canapeaua din colț. Intensitatea ideației atingând paroxismul, mâna lui dreaptă se năpusti avidă spre microfon, evitând capul imaginar al femeii, în speranța ca prin butonare repetată să readucă intensitatea acestuia la nivel tolerabil.

Pipăirea hârtiei din buzunar îi domoli însă brusc elanul cu mai multă eficacitate decât o făcea în mod normal o conversație cu nevasta și, acum că Morgiana dispăruse subit, scoase iritat din buzunar fluturașul, recitindu-l pentru a zecea oară:

Domnul Ali Baba :

Salariu brut : 3.56 țechini

Ore suplimentare: 76 ore .... 0.75 țechini

Prime : 0 țechini

Sporuri : 0 țechini

Total drepturi salariale: 4.01 țechini

Impozit :  1.85 țechini

CAS : 0.21 țechini

Contribuție socială : 0,31 țechini

Sindicat : 0.3 țechini

Colegiul oamenilor de serviciu : 0.1 țechini

Alte rețineri : 0.11 țechini

Total Net : 0.68 țechini

Era uimitor, ca de obicei, efectul de bromură a lecturării acestor rânduri frumos imprimate și, bosumflat, Ali începu să șteargă distrat praful de pe birou, gândindu-se că, dacă nu ar fi atât de rău de foame, suma rămasă i-ar ajunge cu siguranță vreo două săptămâni.

Era atât de distrat și de amărât că trebui să treacă cu pămătuful de două ori peste cheița aurie uitată de Băsculescu pe birou până să o sesizeze. Era o cheiță care, judecând după finisajele zgrumțuroase, dimensiunile inadecvate și aspectul fragil părea într-adevăr de producție autohtonă, fapt confirmat de inscripția ”Sesam SA” de pe verso. O antenuță minusculă sugera că este probabil mai mult de atât și, ridicând-o uimit în fața ochilor, Ali scăpă un introspectiv ”Ce pula mea ?” în microfon.

Scârțâitul ca și mișcarea bibliotecii îl făcură să tresară speriat, și, după ce înghiți în sec de două ori, în tentativa de a-și potoli bătăile inimii, omul se apropie timid de spărtura din zid care luase locul ocupat în mod obișnuit de almanahurile și trofeele de vânătoare ale președintelui.

Puternic luminată de neoane o grotă fabuloasă, plină de bogății se așternu sub privirile uimite ale omului de serviciu.

Rafturile gemeau de contracte fabuloase, frumos orânduite și structurate sub etichete îngirjit caligrafiate pe care scria ”Autostrada 1- Calendele Elene”, ”Autostrada de coastă, Măzărică”, ”Borduri și asfalt- Videnaș”, ”Gaze pe daiboj, Nicuță”,”Flota” și multe altele sugerând că de fapt acolo se afla tezaurul partidului. Șpăgile erau la rândul lor așezate cu îngrijire în plicuri colorate diferit, roșu cele de la baronii partidului, albastre cele de la investitorii autohtoni, galbene cele de la corporațiile străine, chiar sub panoul cu dublurile cheilor BMW urilor și ale vilelor. Totul așezat cu ordinea și meticulozitatea pe de care numai un mare om politic poate cu adevărat da dovadă, ordine care se regăsea și în raftul cu extrase de cont.

Petrificat de uimire Ali se scărpină în cap și murmură ”Ce pizda mă-sii”, cuvinte totuși prost alese, judecând după rapiditatea cu care ușa prinse a se închide la loc.

Rămas pe întuneric omul se simți pentru o clipă pierdut și îi luă câteva clipe până ce își aduse aminte de codul fermecat al cheii magice.

”Direct la Kasim, mă duc, mama lor de corupți” scrâșni din dinți Ali Baba, plecând spre procuratură. ”Când o vedea astea procurorul fum o să le iasă din cururi, mama lor de ciocoi!”

 

 

 

 

Morgiana așteptă cu răbdare ca domnul președinte să termine înainte de a-și recupera chiloțeii de dantelă de pe canapea. Discuțiile doctrinare erau, acum că președintele ajunsese la 2 sticle de whisky pe zi, din ce în ce mai scurte și mai la obiect, astfel că exista acum destul timp pentru a se putea concentra și pe altele, cum ar fi vizita anunțată a celor 40 de baroni ai partidului în contextul apropiatelor alegeri.

Băsculescu își aranja cu cochetărie freza cu prosopul, suspinând de fiecare dată când, rebelă precum coada unui cocker spaniol chemat la masă, șuvița se desprindea de pe ecuatorul cheliei sale de marinar bătrân.

- Eh, ce zici fato.... He ... He ... He... Sper că nu te-am bulversat prea tare pentru restul zilei ...

- Nu, bursucel, dar tare mă tem că nu o să mai fiu capabilă vreodată să apreciez vreun alt bărbat politic. Majoritatea nu reușesc nici în 15 minute de foială ce reușește președintele meu drag în 5 secunde de pasiune !

- Așa, e, draga mea, ești norocoasă. Și dacă o să fii cuminte, o să înveți și o să deschizi gura doar când trebuie, prevăd că vei avea un viitor deosebit. Nu m-ar mira ca, în timp, să-ți fac și partid....

- Că veni vorba de politică... Când vin cei 40 de colegi?

- Cred că au și început să sosească. Parcă am auzit girofaruri.

- Dar, bursucel, tu mereu auzi girofaruri de când ai dat de Chivas Royal

- Nu, dragă, astea erau adevărate, și uite în curte că tocmai intră Ferariul lui Măzărică

- Așa este. Iar ai dreptate. Uite și Mercedesul lui Mario, Bentleyul lui Buldogul. Vin băieții.

- Păi gata, trage-ți repede fusta, ia cheia și scoate din seif o sticlă de răcoritor pentru mine și contractele ălora

- Chivas sau JB?

- Rece să fie, deși preferabil fără gheață

Președintele își aranjă cămașa și întinse mâna după sacou când vocea sugrumată a Morgianei îl smulse din reverie

- Bursucel, unde ai pus cheia?

- Păi nu era pe masă?

- Tu o vezi ?

Când cei patruzeci de socialdemocrați intrară în cabinet cei doi terminaseră de cotrobăit, fără succes. Cheia se făcuse nevăzută și, o dată cu ea, accesul la partea cea mai importantă a doctrinei, preocupărilor și manifestului acestui partid venerabil. Panicați cei patruzeci începură la rândul lor să cotrobăie, să înjure și să răscolească cu cerbicia politicianului despărțit în mod samavolnic de ciolanul zemos al guvernării

- Era acolo toată documentația mea pentru bordurile de Carara, gemu Videnaș. Am promis electorilor că le schimb la 3 luni !

- Toată strategia mea de neasfaltare pe anul ăsta, gemea un altul

- Am uitat numărul contului din Bahamas! urla și Buldogul

- Și autostrada mea de coastă spre Rio? acuza și Măzărică

Zarva începuse să capete intensitatea și amenințarea unei răzmerițe politice fățișe și oamenii se grupau deja în facțiuni dizidente, hotărâte a-și retrage sprijinul politic când, cu un scârțâit greoi, seiful începu a se deschide.

Orbit de lumină, Kasim ieși, continuând să blesteme și să înjure obiectul minuscul în formă de cheie din mână, fapt care supraîncărca mecanismul fin al ușii seifului.

- Domnule procuror Kasim, îl întrerupse cu reproș președintele. Aveți mandat?

Temutul procuror se opri din înjurat și, privind cu bărbăție și sfidare pe președinte, replică cu tupeu:

- Nu, să trăiți, bună ziua. Mă scuzați pentru asta. Dar a depus un denunț unul, Ali Baba, și a trebuit să vin să verific.

- Ali Baba? Cine, pulică ăla care dă cu mopul pe aici?

- Da, un rahat de lefegiu de pe aici. Mi-a adus cheia asta și mi-a spus să verific de îndată, că are dovada corupției la cel mai înalt nivel, că dacă nu vin suntem mână în mână cu toții, mama voastră de corupți, știți placa pe care o folosesc mereu primitivii ăștia....

- Păi și tu acuma, nu puteai să vii la mine? Că doar știi că, atunci când vrei adevărul gol goluț, tot ce ai de făcut, ca magistrat, este să mă întrebi pe mine.

Cei patruzeci dădeau afirmativ și în același timp ușor dezaprobatori din cap. Tupeul acestor procurori capabili de a cerceta de capul lor, cu atât de mult timp pierdut, fapte simplu de aflat printr-o întrebare îi depășea pe toți.

- Păi am venit, dar păreați un pic ocupat. Tocmai îi arătați, din ce mi-am dat seama, Morgianei cum se ia, în caz de nevoie, problema în mână și nu am vrut să întrerup o tânără care tocmai învăța de la cel mai bun cum se obține tăria caracteristică socialdemocrației. Am zis să intru să confirm singur că nu sunteți vinovat, ceea ce de altfel a fost și ușor, în seif nefiind, după cum știți nimic compromițător.

- Îhî

- Nici măcar acest cont din Antigua, mai vechi, cred că de fapt al meu, pe care l-am găsit pe acolo

- Așa este, distratule, te caut de nu știu când să ți-l înapoiez

- Dar totuși de ce ai stat atâta acolo ? interogă Măzărică

- Păi sistemul ăsta, Sesam, de ultima generație, activat prin înjurătură și limbaj buruienos s-a upgradat din întâmplare când tocmai făceam inventarul lucrurilor necompromițătoare și de doctrină din grotă. A trebuit să înjur două ore în cheița asta până am nimerit noua parolă și, sincer, dacă nu copilăream prin Berceni cred că și mâine aș fi fost tot înăuntru.

- Bine procurică, cum zici tu, își pierdu Buldogul răbdarea. Acuma hai, dă din padele, că nu putem sta toată ziua să te ascultăm, oricât de puțin ne-ar plăcea

- Așa e, constată și Măzărică, e târziu și, dacă mai stăm la taclale pe aici se apucă ăia pe acasă de treabă, de asfaltat, de dat aprobări și pierdem situația din mână.

Procurorul înțelese aluziile fine ale politicienilor și o luă spre ieșire, scăpând câte un veninos ”Am înțeles”, ”Să trăiți” și ”Numai bine”.

- Stai un pic ! tună președintele. Unde pleci cu cheia ?

- Scuzați, am uitat, vă rog, domnișoară, poftiți, se împletici Kasim și întinse cheița Morgianei

- Și încă ceva... Până diseară să îl bagi pe Ali Baba la beci !

- Da, Șefu. Oricum e cam corupt...

 

 

 

Fluturașul salariului lui Ali Baba se dovedi până la urmă piesa cea mai solidă a convingătorului rechizitoriu al lui Kasim. Dincolo de tăgăduirile, smulsul părului din cap și scâncetele angajatului nu ar fi fost nici un avocat pe Pământ, cu atât mai puțin în colțul acela oriental de lume, care să poată justifica cei 0.03 țechini delapidați lună de lună.

- Onorată curte, continuă procurorul, în loc ca acest om de nimic să profite de extraordinara șansă de a respira același aer cu iubitul nostru președinte, nemaivorbind chiar de accesul direct la aerul emanat efectiv din acesta, în loc să urmeze exemplul acestuia de cinste și devotament iată cum, lună de lună sub pretextul unor așa zise greșeli de contabilitate, își însușește cu nesimțire, voracitate și fără remușcări importante sume ce nu i se cuvin. În contextul în care economia mondială este în recesiune, în care fiecare din noi, mai ales cei fără responsabilități politice, ne restrângem și încercăm să trăim cu cinste și frică de Dumnezeu, iată cum acuzatul, Ali Baba, delapidează cu bună știință și fără remușcări, ca un parazit bugetar ce este, această țară minunată în care s- a născut. Cred că numai ocna, ani buni de ocnă grea, sunt cu adevărat o dreaptă pedeapsă pentru îndrăzneala acestui om și, numai din respect pentru nevasta lui și nevoile ei sexuale viitoare, nu cer pedeapsa maximă, cerută de lege – amputarea degetelor mâinii drepte cu care a apucat fluturașul.

Completul de judecată nu a dezbătut prea mult. Faptele erau clare și apărarea inculpatului, desprinsă parcă dintr-un documentar al teoriei conspirației, vorbind despre președinți corupți, baroni locali spoliind regiunile lor de baștină și procurori vânduți lor era extrem de neconvingătoare.

La urma urmei cum putea să fie eliminată corupția din țară dacă până și un corupt de calibrul lui Ali Baba ar fi scăpat basma curată?