Când luăm un grup de musulmani antipatici (fie ei terorişti, adepți ai legii Sharia, misogini sau mai ştiu eu cum) şi îi considerăm reprezentativi pentru islam ne expunem ca şi alții la rândul lor să aleagă fel de fel de creştini, de la ortodoxii noştri violatori din Văleni de Vaslui, mormonii din Utah sau catolicii aruncători de bombe ai IRA şi să îi prezinte ca fiind reprezentativi pentru creştinism.
Mie personal apartenența la o credință sau alta (cu excepția singurei adevărate, cea față de Sfântul Polonic al cărui pontif am onoarea să fiu) mi se pare o cretinătate din motivul destul de evident pentru mine că Dumnezeu, fie cel cu turban, cel cu cuie în mâini sau cel coborât din Nirvana nu există deloc, fiind doar o soluție găsitâ de oameni şi de omenire în scopul de a accepta noțiunea de moarte.
Dacă ar exista Dumnezeu, necum în varianta implicată în viața noastră a oamenilor, lui Băsescu îi cădea o grindă în cap din primul an de mandat, Iliescu era fugărit de Sarsailă în direct la TVR imediat după mineriadă şi Jehova al evreilor i-ar fi înfipt două trăsnete în cur lui Hitler din prima zi în care i-a spus lui Himmler "frate, gazul ăsta, ştii la ce-ar merge?".
Dacă exista Mahomed şi era atât de pizdos cu ghiaurii pe cât cred habotnicii musulmani că este, acum ar fi patrulat portavioanele palestiniene pe Potomac şi jihadiştii din Philadelphia ar fi aruncat în aer moscheile locale şi nu viceversa.
Deci Dumnezeu nu există în nici o variantă şi este numai un pretext de a elibera cu impunitate morală bestia din om, lipsa de empatie, aroganța şi certitudinea autoinsuflată şi ridicolă a fiecăruia din noi că suntem mai buni decât semenii noştri.
Pentru că, dacă am avea bunul simț să ascultăm, sâ gândim, să judecăm, să ne punem în pielea altora şi să acceptăm că suntem diferiți cu toții dar dominați de aceleaşi elemente morale de bine şi de rău, de cuviințâ şi de iubire am putea, se încrețeşte pielea pe mine de oroare, să colaborăm şi nu să ne concurăm. Să ne acceptam unii pe alții, nu să ne suspectăm. Sa ne completâm, nu să ne excludem.
Dar nu, pare că moda zilei este să tot pisăm şabloane dubioase, propagate de persoane şi organizații care sărăcesc dacă este pace şi să migrăm spre propria noastră Sharia şi propriul nostru talibanism ale intoleranței şi paranoiei de a vedea sălbatecî, intruşi şi violatori unde de fapt sunt numai semeni în suferință.
Ceea ce enerveaza pe Cucu.