Profitând de o anumită neglijență din partea ocultei evreiești, domnul Gheorghe Funar a găsit zilele trecute un mobil în unul din saloanele învecinate, reușind astfel să acorde B1TV mult așteptatul interviu pe teme științifice, filozofice și de percepție generală a realtății (subiect la care domnia lui excelează, în ciuda însemnărilor cu tentă masonică din foaia de observație).
Astfel subiectul analizei domnului ex-primar al Napocei a fost relația, mai puțin evidentă în cazul persoanelor cu neuronii nestimulați prin șocuri electrice periodice, dintre Mihai Eminescu și teoria cuantică, a relativității, a Big Bangului și a altor chestii pe care genialul nostru poet le rezolvase între două catrene, fie și numai pentru faptul că bardul era dac și nu era evreu.
Conform gânditorului cu privirea fixă, susținut de altfel de un grup științific complex, format dintr-un profesor de fizică din Azuga, marele Eminescu se prinsese cu ușurință de faptul că spațiul este cam curb, că între stele există și găuri negre și că există oscilații firești ale timpului, asemănătoare de altfel cu cele dinainte și după neuroleptice. Singurul ghinion major al fizicianului Eminescu a fost că a păstrat toate aceste descoperiri în manuscrise în loc să le publice, cum fac oamenii de știință getodaci, în gazeta de perete a ospiciului, dacă sunt cuminți și papă toate bulinuțele.
Oculta iudeomasonică a fost cea care, prin tot felul de cozi de topor, a sustras aceste manuscrise despre singularități și relativitate și le-a oferit, după verificarea existenței circumciziei, unui handicapat elvețian, un anume Albert Einstein.
În context cum ar putea istoricul cu părul vâlvoi să nu deplângă faptul că, lipsiți de recunoștință, aceiași mardeiași masoni l-au internat pe marele fizician în ospiciu, l-au frecționat cu mercur și i-au dat cu cărămida în cap, din păcate înainte ca Eminescu să unifice teoria câmpurilor?
Unde am ajunge cu toții dacă oamenii de idei internați ar fi și astăzi tratați la fel?
Contribuția telefonică a gânditorului pe fenotiazine a completat admirabil eforturile lui mai vechi în slujba adevărului și sincronizării gândurilor. Comunitatea științifică și asociațiile de psihiatri încă studiază opiniile funariene despre aparatele de zbor getice, descendența japonzeilor, danezilor, incașilor și romulanilor din daci, motivele exacte pentru care aceștia au construit, în Egipt, piramidele cam mici și toate celelalte idei de tip mareeic ce cresc și scad, în funcție de fazele lunii, sub bolta craniană plină de electrozi a filozofului ardelean.
Singura mea grijă ar fi doar aceea ca, la un moment dat, vreun iudeomason opac la argumente, să nu pretindă, cu cardul de sănătate invalidat de casă în mână, că episoadele de creație și de tălmăcire a adevărului de către titanul cu căutătura tulburată să fie mutate într-un context ambulator.